Nu i-am iubit muzica dar am stiu sa i-o respect. Cand el era The King of Pop, eu iubeam regi si regine din alte epoci, mai lirici, mai intensi.
Nu-i pot nega talentul, iar unele piese sunt complete, perfecte. Cred ca muzica lui a devenit cu mesaj abia de la albumul Dangerous, pana atunci fiind ritm si originalitate. Intradevar a fost unic, dar cumva nu m-am putut atasa profund de fenomenul Michael Jackson. Pentru ca am simtit ca nu e personalizat prin mesaj ci prin imagine. Iar eu, caut de la muzica de care ma atasez, nu doar patru minute de ritm, compuse de cineva sa placa la toti. Eu vreau sa simt artistul in muzica si nu sa vad o coregrafie a ceea ce a simtit altul. E ca si cum m-as indragosti de cineva care-mi serveste tot timpul citate. Ii pot aprecia arta discursului dar nu mi-l pot face prieten...pentru ca nu-l cunosc.
Dar repet, in ceea ce inseamna show american, a fost cel mai bun.
Dar astazi am fost trist, pentru ca romanii au jelit ceva ce nu e al lor. Cred ca ne sta in fire, ca ce-i al lor e mai bun. Iar cand acel ceva mai e si intens comercial, cu atat mai mult.
Mie in continuare mi-e dor de Octavian Paler, de Florian Pitis si de Stefan Iordache.
Si ma intristez si mai tare cand ma gandesc, ca nu stiu cati romani vor conduce cu avariile pornite cand se va stinge Tudor Gheorghe sau Radu Beligan.
Chiar daca unora o sa le par pretios, nu-i bai. Nu sunt ipocrit. Am iubit Queen, Janis Joplin, Doors, INXS si apoi Nirvana. Sunt tot legendele lor. Tot cu final tragic. Dar iubirea aceea e pastrata undeva pe casete, harddisk si cd-uri.
Ai mei de aici sunt in suflet, cand se sting ma doare. Cand unul cate unul pleaca, simt golul si ruptura aproape fizic si... tot vor fi sa plece.
Plec fruntea in fata legendei lor...dar lacrimile le vars pentru ai mei.
Nu-i pot nega talentul, iar unele piese sunt complete, perfecte. Cred ca muzica lui a devenit cu mesaj abia de la albumul Dangerous, pana atunci fiind ritm si originalitate. Intradevar a fost unic, dar cumva nu m-am putut atasa profund de fenomenul Michael Jackson. Pentru ca am simtit ca nu e personalizat prin mesaj ci prin imagine. Iar eu, caut de la muzica de care ma atasez, nu doar patru minute de ritm, compuse de cineva sa placa la toti. Eu vreau sa simt artistul in muzica si nu sa vad o coregrafie a ceea ce a simtit altul. E ca si cum m-as indragosti de cineva care-mi serveste tot timpul citate. Ii pot aprecia arta discursului dar nu mi-l pot face prieten...pentru ca nu-l cunosc.
Dar repet, in ceea ce inseamna show american, a fost cel mai bun.
Dar astazi am fost trist, pentru ca romanii au jelit ceva ce nu e al lor. Cred ca ne sta in fire, ca ce-i al lor e mai bun. Iar cand acel ceva mai e si intens comercial, cu atat mai mult.
Mie in continuare mi-e dor de Octavian Paler, de Florian Pitis si de Stefan Iordache.
Si ma intristez si mai tare cand ma gandesc, ca nu stiu cati romani vor conduce cu avariile pornite cand se va stinge Tudor Gheorghe sau Radu Beligan.
Chiar daca unora o sa le par pretios, nu-i bai. Nu sunt ipocrit. Am iubit Queen, Janis Joplin, Doors, INXS si apoi Nirvana. Sunt tot legendele lor. Tot cu final tragic. Dar iubirea aceea e pastrata undeva pe casete, harddisk si cd-uri.
Ai mei de aici sunt in suflet, cand se sting ma doare. Cand unul cate unul pleaca, simt golul si ruptura aproape fizic si... tot vor fi sa plece.
Plec fruntea in fata legendei lor...dar lacrimile le vars pentru ai mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu