Mediocritatea,
definita uneori prin cuvinte ca “Țațele”, “Curul”, poate fi uneori
placuta chiar cu tendinte adanci de atractie, implinind acea parte
animalica, grobiana uneori, acea latura a personalitatii dificil de
manifestat in context obisnuit social dar comoda si uneori aproape
creand dependenat cand are si aura controlului asumat.
Nevoia nativa
de complex, gena emanciparii in plina dezvoltare, nevoia unei
transpuneri intens profunde a trairilor si imaginatiei, arunca cele doua
laturi personale intr-un conflict dilematic dintre starea de “dominant
provocat” , cunoscuta si comoda, si cea de “ochi ce se deschid in lumina
puternica”, fascinanta dar ezitanda si neacceptabila inca.
Grobian si emancipare, extreme vii, extreme intense, auto excluse, inca in cautarea unui compromise.
