De azi evadez 10 zile in spre zgomotul stancii sub bocanci, spre liniste deplina, spre verde, spre suflet plin, spre Chivas cu gheata, spre oameni dragi, spre mine. Cand ma intorc ma aduc pe mine, imagini si nostalgii.
Pentru cei ce stiu. Pentru restul... sper sa stiti vreodata.
Cand am ascultat prima data Gotan Project am stiut ca am gasit veriga lipsa in lantul sensibilitatilor mele. Atata doar ca de curand am inteles ca odata lantul inchis nu a facut altceva decat sa deschida noi verigi. Intregul de fapt era doar un fragment, restul se trage usor si iese la suprafata, descoperind tot mereu ramificatii. Daca aflu si descopar o completare, inteleg de acum ca oricand e posibila si o alta si apoi iar altele. Cand te gandesti ca ai ajuns la un capat esti surprins sa afli ca de fapt ai ajuns intr-un vestibul care precede surpriza incaperilor. Daca credeam ca Gotan Project e complet a venit Pink Martini sa ma bulverseze. Unul este esenta trairilor statornice si a profunzimii ritmului original, iar celalalt e o involburare de ritmuri si culoare, imposibil de definit si atat de minunat prin diversitate. Precum ying si yang, unul e serios dar niciodata plictisitor iar celalalt e oricand pus pe sotii dar nicicum superficial. Si daca am crezut ca va ramane Gotan Project, nu am cum sa nu iubesc si sa ignor Pink Martini. Menaj a trois asumat si fara de care nu.
Asa au fost si la Bucuresti...un vartej de ritm si energie.
PS: Thank you very much. Thank You
Asta e tot ce a spus Gary Moore la concertul din Bucuresti. Aceleasi cuvinte dupa fiecare piesa si nimic mai mult. Minunata chitara lui, atat de intim a fost cu muzica si atat de distant cu noi. NU am putut decat sa absorb fiecare secunda de rock genial dar la fel nu am putut sa-mi alung senzatia prestatiei pur contractuala. Imi pare rau ca a ajuns o curva de lux. Isi face exceptional meseria...dar in fiecare clipa iti aminteste pentru ce este acolo. Nu imi pare rau pentru bani...stiu foarte bine pentru ce m-am dus...:)
Am citit atatea scrieri neinspirate despre femei incat am ezitat mult timp pana la inceperea acestor randuri. Ceea ce cunosc despre ele e cel mult ce au lasat sa se vada si nici atunci nu sunt convins ca am meritat sa stiu totul. Pentru ca genetic suntem construiti ca noi B sa ne etalam iar ele F sa aleaga, noi B traim cu superficiala suficienta ca si stim cum au ales. Nu vorbesc aici de f si b rudimentari ci de F si B desprinsi macar cu un cromozom de genetica primara. Nu ma pot declara un liberal complet la fel cum in nici un caz nu sunt un misogin, imbin respectul si admiratia pentru F ca datatoare de sens, cu evidenta jumatatii ce completeaza si nu cea care este completata. E ciudat dar trag concluzia mea la mijloc. F traiesc aproape total in umbra compromisului si asta le face sa fie cele ce castiga de pe locul doi. Puterea de a alege se transforma rapid in compromisul de a pastra. Acest "echilibru" este, paradoxal, in dezavantajul lor. F sunt niste Atlasi care poarta greu pe umeri, din culise, decorul aratat triumfator de B. Datoria atat de puternic imprimata in genetica lor le face pe F sa-si accepte atat de firesc statutul, si desi ele stiu altfel, ne fac pe noi B sa credem in infailibilitatea spectacolului nostru. Victoriile lor nu sunt traite in arena ci se consuma intr-un zambet si un fior cald de implinire. Cand noi strangem ele se strang, lupta lor e castigata de noi si pentru ca exista "impreuna" F stiu ca noi castigam dar ele inving.
Si pentru ca stiu ca se intampla si asa, intreb: De ce plang F in baie?
Dacă puneţi iar botul că Băsescu e împotriva Guvernului si că de fapt el luptă să ne fie bine, inseamnă că sunteţi mai proşti acum decât atunci când l-aţi votat a doua oară. Hai pa!
Cand am fost in turul meu de tara am primit o amenda de depasire a vitezei ( 75 km/h in localitate). M-am invatat si nu am semnat procesul verbal si mi l-au trimis acasa. Am stat o perioda in dubii daca sa platesc amenda sau sa fac contestatie. Acum m-am hotarat. Pentru ca au fost perversi si au pus radarul exact la granita dintre intravilan si extravilan si pentru ca oricum ma plictisesc si am nevoie de un pic de exercitiu pentru creier, fac contestatie. Data trecuta am castigat si m-am simtit tare mandru de mine ca am reusit fara nici o competenta in domeniu sa inving sistemul. Sper sa imi iasa si de data asta, macar pana cand vor invata alde Garcea sa intocmeasca procese verbale. Cu un pic de gandire aplicata si documentare cred ca am toate sansele. Oricum e interesant si incitant, asa ca sa-mi fie cu bafta, ca voi oricum nu-mi veti ura.
Si alte motive:
Cum sa ii las eu pe astia ca macar sa aiba impresia ca ei aplica legea.
Am să fiu scurt pentru că despre aşa ceva nu am nervi să extind idei. Trăim in ţara în care primarul din Dorohoi nu a evacuat localităţi pentru că nu a înţeles care e treaba cu cele coduri de avertizare hidrologică, noţiuni elementare pentru cineva care conduce o administraţie, fie ea şi din Dorohoi. Când în satul de la cucuieţii din deal apa distruge tot şi curma vieţi, apare preşedintele României şi se răţoieşte la oameni întrebându-i de ce nu şi-au asigurat casele, nu simt decât silă şi furie. Stau si mă întreb cine face asigurare pentru o zonă care e predispusă calamităţilor, şi chiar dacă ar face care ar fi costurile? Acolo unde este cea mai săraca regiune a ţării şi unde viaţa se trăieşte ca o luptă de pe o zi pe alta, într-o săracie şi alienare cumplită, să vii sfătos şi superior şi să le spui că dacă nu-şi asigură casele statul nici nu se mai uită la ei, nu inseamnă decât un singur lucru: că eşti ticălos, cinic şi imbecil, deci Preşedintele României. Blondă, despletită şi cu ie, târfa prezidenţială ţine discursuri, sub un pod distrus de viitură, despre "brandul" de ţară, frumuseţile naturii şi turismul ecumenic. Dar pentru că unii săteni îi spuneau " Doamna Prim Ministră" o merităm cu vârf şi îndesat şi pe Udrea. Concluzia e dată de petrecerea cu mici şi lăutari la câţiva kilometri de o zonă sinistrată, doar pentru că era sărbătoarea anuală a localităţii. Îi merităm pentru că suntem exact ca ei. Atât.
