生け花

Cand natura face 生け花 rezultatul este...

  

Cand....?

Cand pentru un moment universul se poate restrange la o camera, cand acel spatiu mic se umple cu doi si asta e tot de ce ai nevoie pentru a fi complet, cand energiile devin atat de intense incat aproape le poti vedea ca pe aurore boreale, cand vorbele se topesc in priviri iar privirile se ascund in spatele degetelor rasfirate pentru ca de acolo joaca lor sa fie si mai provoatoare, cand parul ei isi ia parteneri de dans bratele si umerii goi si se rasfira in ritmuri nestiute prin lumina difuza doar ca el sa inteleaga de ce iubeste ea muzica aceea, cand un pahar cu vin devine obiect de veneratie iar picaturile rosii par sa sfarie pe buze precum apa pe piatra incinsa, cand pielea, lumina si spatiul par sa se amestece intr-un caleidoscop ametitor, cand totul e atat de firesc sa fie iar maine e atat de departe, cand te indragostesti de o reflexie in oglinda, probabil ca atunci……..?

De Toamna...si un pic melancolie

Pentru ca poza se potriveste de minune cu melodia...sau invers...

  

...si pentru ca mi-am adus aminte si se potriveste...o poveste de toamna...scurta, si pe care o sa o fac si mai scurta...

Intr-un bloc vechi cu oameni simpli, toamna a adus fetitei de 7 ani o boala pe care nimeni nu o stia si care pe zi ce trecea ii scurgea vlaga din trup. Toti cei de pe scara o plangeau pe copila de la etajul 1 si sperau doar sa nu sufere prea mult. In tr-una din vizite, pictorul de la mansarda, prieten vechi de povesti a fetitei, intr-o ultima incercare de incurajare a facut  un pact prin care ea promitea ca va lupta cu boala pana cand ultima frunza a plopului din fata ferestrei va cadea. De la acea zi ploioasa si rece a vizitei trecuse 1 saptamana, iar copacul desfrunzit isi mai atarna ultimile cateva frunze. Dupa inca o saptamana ultima frunza se incapatana sa reziste toamnei rusesti, rece, uda si cruda. Nu se stie ce s-a intors in ordinea lucrurilor dar incet incet fetita incepuse sa isi revina si in alte cateva zile era din nou vioaie si cu zambet. Cand apoi intr-una din zile a intrebat de pictor, parintii i-au spus ca acesta cu ceva vreme in urma, pe un frig cumplit, se cocotase pe zidul din spatele plopului si a stat acolo o ora sa deseneze o frunza. Nimeni nu i-a inteles ciudata fapta si se mai stia doar ca in urma cu cateva zile il rapusese pneumonia. Fusesera si ei la inmormantare cu 2 zile in urma. Si la fel nimeni nu a inteles de ce copila in serile urmatoare se adancise intr-o tacere muta.

ENJOY - Emiliana Torrini

M-am extras pentru cateva minute din armonia in care traiesc si am incercat sa ma uit un pic in jur...si spre tara. Am vazut ca la noi in continuare mor oamenii pe trecerile de pietoni...si acolo m-am oprit. E ca si cum as fi iesit de langa soba intr-un vifor cumplit. Si am mai vazut ca in Franta doar pentru o idee de prelungire a varstei de pensionare cu 2 ani e aproape revolutie, sute de mii oameni in strada si tara paralizata de greve. La noi, romanii ies cateva sute, poate mii, plapanzi si nevocali...in schimb se fac audiente record la emisiunile cu Bianca lui Bote...atunci bine. Gata...ma bag din nou la cald si nici nu mai vreau sa stiu.

Revenind la bucuria de aici va zic ca asa am eu noroc de oameni care fara sa stie imi fac daruri de suflet. Unul din daruri este muzica Emilianei Torrini...multumesc Bucurie.

Pun aici o melodie atat de blanda si psycho in acelasi timp...restul descoperiti singuri.

 

Ea astepta pe cineva...si o facea atat de frumos...eu am surprins-o si o aduc spre admiratie.

Noch ein Monat

Am revenit in coltul meu doar sa va fac un rezumat si apoi ma intorc pe meleaguri straine. Sunt in tara in care totul functioneaza dar in care nu mi-ar placea sa fiu sarac. Sunt intr-un oras care arata ca Arca lui Noe, e plin de imigranti si drept urmare plin de culoare si viata. La cursul pe care-l fac am colegi din Turcia, Rusia, Ucraina, Brazilia, Italia, Grecia, Columbia, Armenia si Kosovo. E spectaculos sa traiesti zi de zi inconjurat de atata diversitate. O sa revin cu detalii cand ma intorc pe plaiuri natale, asta dupa ce o sa scap de depresia post Aeroport Baneasa si Gara de Nord. Nu mi-e dor de tara…doar de cativa oameni si de camera mea. M-as putea obisnui atat de repede sa uit de Romania pe cat de usor imi e sa ma bucur de normalitatea de aici. Si pentru ca diversitatea sa fie completa va mai spun ca nu am facut nici un efort dar am reusit sa frang inima unui nepalez care se indragostise de mine. Am trait-o si pe-asta, sa aprind pasiuni in inimile barbatilor. Si mai am de stat o luna...abia astept. In rest, cursuri de germana si curand un drum spre taramuri mai nordice. Carevasazica am dat semn de viata, nu am uitat sa vorbesc romaneste dar m-am obisnuit sa aud germana si vin curand si recuperam golul din colt. Abia astept sa va stiu pe voi carora va este dor de mine. 
Ce le place mult nemtilor si mie asemenea

Si acum sa va incant retina si esteticul cu imagini. Tare m-as bucura sa-mi spuneti daca si care v-au placut mai tare...ca la cat de prost merge netul aici, nici nu stiti cat de mult m-am chinuit a le pune pe blog.

Unde stau, cerul mi-a oferit un spectacol unic de culori si va dau si voua crampeie. De vazut in full screen.

Din greseala din acest foc au scapat doua scantei si s-au dus spre cer.

Au aprins o fantoma ce trecea prin zona si de acolo a inceput incendiul in ceruri.

La inceput a ars mocnit si timid...apoi...

...s-a aprins cu totul si a mistuit cerul

...pastel...

 

in caz ca nu stiati si limaxisii fac autostopul

...atat de singur...

...verde...

...si macro...pentru o neagra...de strelitie rosie nu stiai...ti-o daruiesc

...psycho...