Just for fun

Cel Care Uraste

 Motto
"Vreau sa ma imbrac in topor si sa ma arunc in multime"

Astazi apare album solo Cheloo ( Cel ce uraste ) cu GSP. De data asta o sa-l cumpar. Stiu ca multi din cei ce cititi sunteti sensibili si nu agreati. Eu accept ura si o cultiv pana la o reprimare periculoasa, iar daca Gotan Project e pelerina, Parazitii sunt barda care trebuie sa despice teasta prostiei. Din pacate aliajul e al dracu de rezistent. Astazi m-am fortat sa vad "Eu cand vreau sa fluier, fluier", asa ca in cunstinta si viziune de cauza o sa scriu postul urmator despre filmul romanesc >'89 caracterizat perfect de...: " cersim cu handicapul la vedere "...iar ei ne dau Caesar.

Pana atunci, Cheloo, iar anul asta vor fi prolifici. Arde, uite cum arde...

Pe unde-am fost

Viva El Mexico

Era suficient de ciudat sa imaginezi un englez in New York? Ce ziceti de doi mexicani in Tokyo? Doua chitari, doua suflete latine si o nebunie de public japonez. Rezultatul...?...Bagati full screen, volum la maxim si aveti liber la uimire si entuziasm. Andrei, cu gandul la tine :)

Ok...nu merge share...have faith si dati click aici si aici

  

Pe unde-am fost

Enjoy - Fado - Mariza

Inca odata norocos sa primesc dar de muzica. Da, abia acum descopar Fado si abia astept sa ii primesc revarsarea.

Mariza - Meu Fado Memu
   

Nespus

 "Words are violence, break the silence"


Nespus. Nu-i asa ca ne ducem cu gandul la un superlativ si nicidecum la o stare, la un gand, la un lucru nespus? Ne-am obisnuit sa spunem in nestire, oricum, oricand, orice, oricui. Sensurile se pierd prin uzura si rutina si raman cochilii goale sparte in sarea valurilor de vorbe. Inainte obisnuiam sa dospim un gand, sa il rumenim si sa il pregatim cu grija, obisnuiam sa pastram un sentiment si sa-l crestem cu ardoare ca pe o perla in scoica, iar atunci cand il exprimam el era deja implinit si se numea dar. Acum ne grabim, nu mai avem rabdare, direct la subiect sau esti cauza pierduta. E ciudat sa observi paradoxul ca manelele contin mai multe cuvinte ce exprima sentimente decat toata muzica romaneasca facuta de dupa 89'. In ipocrizia noastra ne-am debarasat de ele dupa ce le-am uzat si ele sunt transferate acum la reciclarea tiganeasca. De fapt am divagat un pic, pentru un gand de o clipa. 

Ma intorc la cele nespuse si la o dilema, cand stim daca vorba exprima sau tacerea explica? Stim ca se zice ca o imagine face cat o mie de cuvinte, dar si ca o vorba poate strica mai definitiv decat o mie de fapte. Deci pe principiul foie, piatra, foarfece...imaginea castiga.Si de fapt ce e imaginea daca nu o fapta in care vorbele nu se aud? Si daca am sti sa ne privim mut am pierde oare atat de multe? Cred ca nu ne-am mai putea minti, ceea ce nu e rau, desi sigur am gasi alte metode. Cand doua maini se ating mai e nevoie de vorbe? Cand privirea si cuta dintre sprancene sunt atat de adanci, mai e nevoie de vorbe? Stim ca putem ierta doar si pentru o privire si un zambet, deci cuvintele inutile. Nu ne mai dam timp sa simtim, ne grabim sa iubim, sa certam, sa lovim. Stricam, intram in criza de timp si ne grabim si mai tare si vorbim si mai mult, iar in final cand ar trebui sa tacem, vorbim iar si dam lovituri de gratie

Stiu ca e dulce soapta si alintul, trubadurii nu ar fi putut fi muti sub balcoane, iar versul ar fi ciunt fara voce, dar eu cer tacere doar acolo unde vorba naste prematur ideea si acolo unde golul este inchis intr-un balon cu eticheta.

Atat de multe cuvinte pentru tacere, ironic nu? 

   

Belluci...Monica Belluci

Gotan Project si Monica Belluci. Se putea mai bine? Nu pentru mine :)

Black - White

The Sunset Limited - un FILM

...in care toate cuvintele sunt spuse acolo...si nu mai au loc aici

1 Martie

Va pregatiti de inmugurire si inflorire?

Si hai odata cu primavara, cu soarele si caldura. Hai sa ne deszapezim si sa zambim. Nu am rugi la Manitu dar il am pe dansul...Tudor Gheorghe.

Enjoy - Claudia Pannone

Ea e vocea de la Gotan Project. Prefera cariera solo, dar pe ei a spus ca nu ii va refuza niciodata.

GOOOOOTAN

Acum 5 ani mi-am asternut intamplator privirea peste cronica unui concert Gotan Project. Habar nu aveam ca acea curiozitate la drum de seara avea sa-mi transforme iremediabil intreg universul. Desi nu auzisem niciodata de ei ceva m-a impins sa ii caut. De la primele acorduri ritmul s-a lipit de mine si mi-a patruns apoi in tot sistemul de simturi si trairi de parca in mine era un loc special pastrat pentru ei ce astepta de mult prea mult timp sa fie luminat si descoperit. De atunci a inceput pentru mine bogatia de ritm si energie. Aseara in sfarsit i-am vazut, am fost acolo cu ei cand creau stari de gratie si nu a mai trebuit sa citesc cronici ci am devenit eu insumi una. Oamenii sunt fabulosi prin spectacolul pe care il fac si prin bucuria si pasiunea cu care daruiesc muzica lor noua. Pentru mine si cred ca si pentru multi altii a fost ceva ca o implinire sa vad si sa aud ritmurile pe care le stiam pe de rost, create in fata mea, sa simt unduirea viorii, clapele pianului, corzile chitarii vibrand, si mai ales dar mai ales acel dute vino naucitor, chiar psihedelic uneori ale bandoneunului argentinian. Au reusit sa faca din cei 4000 de oameni un singur trup, un singur timpan si un singur ritm. Pentru mine a fost implinire, a fost mai mult decat un concert, a fost un cerc care s-a inchis si in clipa acea de inchidere am fost fericit. S-a mai intamplat uneori ca atunci cand am clipe de trairi intense sa pierd memoria acelor clipe doar pentru faptul ca nu le inregistrez ci le traiesc pur fara rationalizare si deci memorare. Stiu ca suna ciudat dar eu asa patesc si asa am patit la cateva piese in timpul concertului, stiam ca le-am ascultat, stiam ca m-am bucurat dar nu puteam sa ma amintesc pe mine in timpul lor, de parca ma pierdeam undeva in transa.Mi-am luat un ragaz si m-am gandit cu tristete ca nu am reusit sa o vad pe Lhasa, a plecat prea repede si nici nu stiu daca ar fi venit pe la noi.

La final, spre iesire, am privit oamenii, poate cateva sute mi-au trecut prin fata ochilor si m-am simtit pret de cateva minute bine in Romania. Era asa ca o oaza in care venisera sa se adape cu frumos cei ce sufera cu sufletele crapte de sete in peisajul mustind de hidos. As fi stat sa-i privesc in nestire, asa cum stateam uneori si ii priveam pe nemti, ma uitam si m-am bucurat ca inca exista locuri nealterate de urat, si nu locuri ci momente. Si am mai avut o oarecare revelatie, GOTAN e de fapt TANGO. Si am inteles si mai bine ideea atunci cand un el i-a spus ei, in timp ce ne indreptam spre iesire : Prima jumate de concert a fost Tango apoi a fost Gotan. Si asa fusese, in a doua jumate s-au jucat si au improvizat, au luat Tangou-ul si l-au transformat in GOTAN PROJECT. Cu asta am raspuns si intrebarii: " poti sa-mi numesti un lucru care te face fericit?".

Asa sunt ei in concert...geniali, pasionati, totali.