joi, iunie 11, 2009

"Dragoste de viata " si Statul la coada

Experientele ne conditioneaza reflexele, reflexele ne conditioneaza stilul iar stilul ne exprima pe noi insine.
La fel cum unii stiu "Cartea junglei" doar ca pe o carte despre un copil natang crescut de lupi si un urs simpatic, la fel am intalnit ignoranta cand vine vorba de Jack London. Un ins care a scris o carte despre un caine cu colti albi. Daca am putea intelege ca "Ferma animalelor" e fresca perfecta a naturii umane atunci vom putea sa vedem ca talentul a ascuns firea umana in invelis cumva inofensiv tocmai pentru ca mintea noastra sa nu sufere traume la impactul cu imaginea din oglinda.
Cand efemerul civilizatiei dispare, cand natura zdrobeste fiinta neadaptata ramasa fara unelte, atunci ramane doar "Dragoste de viata ". Jack London descrie perfect agonia si lupta dintre instinctele unui marinar naufragiat si a unui lup batran . Totul se rezuma la o urmarire continua a doua fiinte ramase fara trufia puterii data unuia de progres iar celuilalt de haita. Zile intregi sunt doar ei si dragostea de viata. Cand hrana nu mai poate fi cumparata iar tu esti hrana pentru cel ce iti sufla in ceafa, ramane doar dragostea de viata. O asteptare incordata a slabiciunii celuilat si reflexul de a merge inainte.
Cand omul ucide fiara sleita muscand ancestral din beregata nu simte placerea vanatorii, implineste doar sensul real al existentei .
Intors printre semeni, va pune tot timpul deoparte provizii de hrana caci el stie ce inseamna... dragostea de viata.
Frustrati de grija ca nu vom apuca mancare, candva ne-am invatat sa stam la cozi, si de la mancare ne-am creeat reflexul de a ne asigura un loc oriunde stand la cozi.
Acum un an eram in aeroport ( Baneasa ). Cand s-a anuntat imbarcarea au sarit romanii si s-au aliniat grabiti si frenetic la coada. Au trecut 10 minute bune pana cand au inceput procedurile efective. Erau cca 50 de insi. Cei de la urma au stat cel putin 20 de min in picioare. Nici unul nu a sesizat ca se poate aseza pe banca sa astepte. Erau incolonati perfect privind intens spre poarta unde aveau sa ajunga.
Cat despre primii, au asteptat cuminti in autobuz pana cand toti din sala au prezentat biletele. Dar au avut siguranta ca nu vor ramane pe afara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu