Pentru cei ca mine...comunisti

 Daca aveti putintica rabdare cititi cu atentie... 

Preşedinte-jucător, şarlatan-comentator 

                                                                      de Cristian Tudor POPESCU

 

"S -a greşit". Aceasta era formula rituală în şedinţa de partid când un mare ştab comunist făcea una prea de tot groasă, care nu mai putea fi muşamalizată. Nimeni din sală nu întreba cine a greşit, unde, când, cum, de ce, căci risca să i se demonstreze pe loc că el e cel care a greşit şi să tragă consecinţele. T. Băsescu e şi mai tare. El zice: "Românii sunt păcăliţi, înşelaţi" în chiar clipa în care el, Băsescu, înşală încă o dată populaţia. Este singurul şarlatan politic pe care îl cunosc capabil să şi comenteze în timp ce operează.

Taman când şeful FMI anunţă că România e pe buza falimentului, dl. preşedinte ne spune că nu muncim bine, de aia nu trăim bine. În cei şase ani de când fecundează România cu gândirea sa, dl. Băsescu n-a pomenit o dată verbul a munci. În 2004, ca "Să trăiţi bine!" era destul să-l votăm pe el şi toată lumea urma să capete câte o halcă din hoiturile pesediştilor traşi în ţeapă, în frunte cu grăsunul Adrian Năstase. Dacă şi cum munceau românii, nu îl preocupa pe dl. preşedinte şi nici pe numiţii români. Care l-au aplaudat pe dl. Băsescu nu că a condamnat nemunca, ci comunismul, o societate în care nu erau plătiţi pe măsura muncii, convinşi că în capitalism vor fi plătiţi fără să mai muncească ceva, deoarece urăsc comunismul. Dl. preşedinte nu i-a contrazis până acum, când a constatat că trăim din speculă.

În alegerile de anul trecut pe vremea asta, l-a auzit cineva spunând pe dl. Băsescu că pentru a-ţi lua salariul şi pensia e nevoie de muncă? A zis ceva de "fetele rujate, cu ochii bulbucaţi" care plâng după banii nemunciţi? Nicidecum, atunci candidatul Băsescu asigura lumea că dacă rămâne guvernul Boc la putere e garantată plata salariilor şi pensiilor, altfel e pericol. Votaţi şi încasaţi. Şi o să fie rost şi de ceva carne ieftină de mogul.

Iar acum, când România e un vas eşuat între colţii crizei, căpitanul Băsescu îşi anunţă echipajul, cu acelaşi rânjet cu care le spunea "Iarna nu-i ca vara" celor aflaţi pe punctul de a muri îngheţaţi, că trebuie să frece mai bine puntea. Că de vină pentru apa care intră în sala motoarelor s-a descoperit că nu sunt cei din cabina de comandă, nu e cârmaciul, ci fochiştii, matrozii, bucătarul, musul, care nu muncesc bine.
Cine a împrumutat bani cu lopata de la FMI şi i-a folosit ca să plătească pensiile şi salariile? Românii? Nu, românii doar i-au luat şi tot ei, şi copiii lor, îi vor da înapoi.
Românii - păcăliţi, înşelaţi? Da, dar cu largul lor consimţământ.

 

Rock FM

Buletin de stire: Il stiu de ceva timp, dar am vrut sa ma conving. DA, este cea mai buna muzica difuzata in Romania. Il gasiti si il ascultati aici: www.rockfm.ro

Sa fim calmi, optimisti si sa speram

 Motto: "De-asta e interlop? Ca dadea bani cu camata? De ce este interlop?...Ce, nu dau si procurorii?" 

                                                                                                             Şeful IPJ Neamţ, Aurelian Şoric

  

Pentru acei care imi tot prezinta teoria sperantei si a exemplului personal le dau ceva ca sa ii aduc cu piciorele pe pamant si sa stie odata pentru totdeauna in ce tara traim. Dupa ce in Piatra Neamt interlopii se executa in spatiu public si in plina zi, seful politiei judetene  Neamt are urmatoarea reactie:

-daca nu aveti timp de toata minunea, urmariti ultimile 4 minute...

Deci, daca aveti norocul sa fiti agresati va rog sa va adresati cu incredere Politiei Romane.

Si pentru ca nu exista nimic mai sfant decat unirea prin frica, sefii de post sunt suflet pentru seful...Soric.

Ca urmare va urez mult succes cu sperantele si exemplele personale, si daca aveti probleme cu interlopii sa stiti ca de fapt e o problema falsa. Ei nu exista, exista doar Politia care va protejeaza pe voi cei cu idealuri. 
Disolutia statului incepe sa atinga desavarsirea si nu stiu sa ne intreaca cineva la ritm si perseverenta.

La Adio

Am trait cateva luni cu ideea ca Adrian Paunescu va pleca, dupa ce si-a publicat in Jurnalul national scrisoarea (va conjur sa cititi) de adio. Nu stiu cati au dat atentie, nu stiu cati au stiut dar eu de atunci l-am petrecut pe poet si l-am privit atent si asteptam. Si cat de greu mi-a fost sa-i privesc chipul indurerat de boala dar mai ales de inevitabilul final. Primul meu contact cu Romania a fost Baneasa, Gara de Nord si inmormantarea Maestrului. Pe primele doua nu am putut sa le evit dar de cea din urma m-am ascuns cum am putut. E grotesc ce se intampla la romani cand unul bun moare, e ceva ce imi aduce aminte de scena mortii din Zorba Grecul. Mi-a fost sila ca nu mai exista decenta si mi-a fost si mai sila sa aud cum niste neica nimeni precum Lucian Mandruta, care mai nou fiind sclav Basist este trecut in programa pentru limba si literatura Romana, il substituie pe Adrian Paunescu cu Jigodii precum Cartarescu sau Patapievici.

Si in caz ca ati uitat cine e Patapievici va dau un citat:  „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeana” 

 Dupa cum spuneam mi-a fost sila si nu am mai vrut sa vad si sa aud. 

Avand proaspat inca aerul Germaniei ma tot intorc cu gandul la cultul pe care il au pentru istoria si personalitatile lor. Cultura lor e mandrie nationala, istoria lor culturala este acum folosita intelept pentru a construi un sistem turistic impecabil iar noi nu stim cum sa facem sa ne automutilam istoria si sa ne dezicem de tot ce ne-a definit. 

Se zice ca atunci cand te desparti de cineva sa o faci cu zambet pentru ca nu se stie daca il vei mai vedea. Cand am scris ultima oara despre Domnul Paunescu eram suparat ca se cobarase cumva la nivelul unor nulitati, ziceam atunci caci poate dintr-o cautare a mediatizarii cu orice pret. Stiam si atunci ca scopul dansului era nobil, doar ca parca nu cu orice mijloace.

Se intampla uneori sa traiesc aievea iluzia ca unii oameni sunt acolo neschimbati si vor ramane ca niste repere la care sa te poti intoarce oricand in momente de ratacire, dar moartea loveste din ce in ce mai crud si des in aceste repere si iluziile mele devin din ce in ce mai spulberate. Tocmai deaceea abia astept sa il vad peste doua saptamani pe Maestrul Tudor Gheorghe. Nu mi-as ierta sa cred ca si dansul e vesnic si sa aman pentru urmatorul concert.

Toti cei care am simtit un pic altfel, toti cei care ne-am aflat candva in preajma unei chitari stim ca iubirea inseamna si Adrian Paunescu, stim ca tristetea inseamna si Adrian Paunescu, stim ca patriotismul insemna candva si Adrian Paunescu si stim ca oricand ne vom pleca ochii sub povara simtirii si a cuvantului enorm.

Tributul meu pentru Adrian Paunescu a fost unul launtric iar ceea ce simt nu cere cuvinte. Stiu acum ca dragostea mea pentru cuvant s-a nascut si din poezia Maestrului si de cate ori mi se face dor de limba romana frumoasa ma intorc la templele inchise in coperti. 

Pe Adrian Paunescu eram in stare sa il ascult ore intregi si uneori nu faceam altceva decat sa traiesc fascinatia de a observa cum limba romana capata sub geniul dansului valente, nuante, intensitati, subtilitati, forta si forme care iti dadeau impresia ca  a fost facuta special pentru placerea sa.

 Stiti ca de fapt imi vine sa plang dincolo de lacrimi? Ca uneori mi-e teama de ganduri si fug? Mi-e teama sa ma transpun in tot ce inseamna pentru ca brusc ma simt prea plin, pierdere si prabusire. Dincolo de om a murit o idee. Dincolo de om a disparut un ideal. Dincolo de om am murit noi frumosi.

Am pierdut un Cuvant, ne-am incarcat cu enorm, asteptam resemnati La Adio. 

 

Poate azi s-au regasit acolo...raspunsul e vanare de vant

Ultimul Sau editorial aici.