O prietena spunea de curand ca ne-ar prinde bine sa ne urcam din cand in cand intr-un copac si sa ne privim de acolo, imaginea nu prea a trecut de mine doar pentru simplu fapt ca pentru a ma urca in copac ar putea fi atat de dificil incat odata ajuns acolo pe langa gafait si zgaraieturi s-ar putea sa uit pentru ce m-am urcat. Dar am gasit o varianta mai urbana in "Boston Legal", unde un personaj se urca pe birou ca sa-si asculte discursul de acolo. Clar trebuie sa-mi iau un birou mai mare. Ar fi mai usor daca ne-ar invata cineva sa levitam, am scapa de efortul fizic, oricum suntem niste comozi. Dincolo de metafore urbane sau forestiere ramane utilitatea demersului de obiectivizare a ceea ce suntem si mai ales facem. Stati, cred ca am gasit una mai buna, sa ne privim ca si cum am fi de partea cealalta a unui geam, e mai usoara si e tot comoda. Revenind, nu stiu daca tine de intelepciune sau uneori de nevoia de protejare dar experimentarea obiectivizarii in anumite contexte poate suplini sanatos si mai ales riguros exaltarea si plonjarea pornirilor instinctive si intuitive. De fapt nici de asta nu sunt convins, pentru ca obiectivizarea tine tot de empiric iar intuitia uneori e mult mai personala decat o ratiune bazata pe experiente uneori straine noua. Utile sunt amandoua, totul e sa stim cand sa le folosim pe fiecare desi poate un amestec ar fi cel mai indicat, dar iar proportiile pot creea probleme. In copac sau jos, pe birou sau pe mocheta, de o parte sau alta a geamului, cred totusi ca privirile trebuie sa se intalneasca undeva la mijloc, o armonie, nimic unilateral. Scriu aceste randuri privindu-ma si fiind privit.
joi, decembrie 15, 2011
duminică, decembrie 04, 2011
Enjoy - Aimee mann
Am descoperit-o in Magnolia...cu Wise Up...acum mult timp...si acum a venit firesc...
vineri, decembrie 02, 2011
miercuri, noiembrie 30, 2011
A priori
Printre randuri obisnuite pe care le citesti zi de zi, apare de undeva o fraza care te face sa te opresti si o recitesti...si o recitesti. Apoi te uiti spre fiecare cuvant si observi ca locul sau da sensuri insasi frazei precum o fraza intr-o alta fraza si curand ca intr-un perpetuu mobile te surprinzi gasind alte cuvinte, alte fraze pana cand gasesti in insiruirea aceea frumoasa toata literatura de care ai nevoie si firesc intelegi de ce ti-a oprit privirea si timpul in loc. Totul e stare de spirit, latent si aprioric, fiind intru tine inainte ca tu sa-l afli. Vorbim doar de certitudini, reale sau rod ale proiectiei sau imaginatiei ele sunt la un moment dat irefutabile certirudini, firesc si atat de usor asimilate pentru ca ceea ce citesti in acel moment e mai real decat cerul albastru. In adevaratele momente de gratie mintea si sufletul pot deveni surogate divine plamadind real si pentru un anumit nivel tangibil o forma mai intensa decat trupul, acea chintesenta exacta si focalizata, lutul imprastiat al gandurilor si simtirilor adunate cu mana grijulie si dibace, inchegate prin caldura si cunoastere in ceea ce cred ar fi trupul sufletului nostru. Scriam candva despre orgia de ganduri precedand orgia de simturi, scriu acum despre Trupul sufletului precedand trupul de carne, despre clipele de gratie care te fac sa stii aprioric sensul unei fraze inainte de a o incepe, despre cel mai frumos vis.
marți, noiembrie 01, 2011
Dementa totala...ipocrizie ranceda...curve virgine
Colcaiala e desavarsita. Da, am avut dreptate. religia = manipulare ordinara. Patriarhul l-a ignorat pe Rege dar la pupat in cur pe hidos. Pe langa faptul ca depide de niste neni cu barba sa zica cine e sfant si cine nu e, sa intercalezi discursul lui Basescu in ritual te duce exact la intrebarea: Ce are Sula cu Prefectura? Are, pentru ca toate sulile sfintite se tin cu obraz subtire de la buget, iar tartorul bugetului presteaza evlavios pompare de bani in episcopii pentru si intru aducerea pulimii pupatoare si frecatoare de moaste spre votul corect. Mi se face sila. E imaginea perfecta a tarii si a jegului moral in care s-a ajuns. Amin!
miercuri, octombrie 19, 2011
Vs
Tot de la Laurentiu am aflat de Alexandrina, mai tarziu am aflat ca si Hristov. I-am dat credit omului si am cautat. Stare sensibila, voce cautata si fortata un pic, melodii frumoase si versuri asemenea. Dar nu m-a prins. Sorry. Dar uite fire generoasa pun ceva in loc. Simona Radu, vocea cu care Vama Veche a colaborat pentru cateva piese superbe si apoi a facut album solo. Deci Simona Radu vs Alexandrina Hristov. Castigati noi cu doua voci frumoase si un altfel de muzica. Desi albumul ei e placut, chiar bun ( daca nu ar fi incercat sa o copie cam mult pe Tori Amos ar fi fost foarte bun ) raman la piesa mea preferata cu ea, care in ciuda titlului este de o sensibilitate si senzualitate iesita din comun. Deci va predau spre jurizare Alexandrina Hristov vs Simona Radu( recunosc ajutata si de VV).
Simona Radu in minunatia de album " Am sa ma intorc barbat "
Si iar Simona cu VV, ultima zbatere de caldura inainte de zgribulirea ce va sa vina.
Falsa problema
De duminica incoace presa si discutiile de familie au ca subiect principal pe Huidu si accidentul sau. Inteleg mana cereasca ca si subiect datator de audiente pentru presa, ceea ce ma irita in schimb foarte tare este ca ne-am proptit cu totii sa discutam despre Huidu cand de fapt cancerul traficului din Romania este prostia, nesimtirea si vidul de autoritate din societate. De dumnica s-au intamplat cel putin 3 accidente similare care au fost trecute rapid la stirile din trafic si ca urmare la statistica. Mor in Romania zilnic in medie 5 oameni pe sosele iar eu de cate ori trebuie sa fac drumuri in tara ma pregatesc psihic pentru ce-i mai rau. Daca Huidu a intrat in depasire de coloana cum fac atatia cretini nu am nici o urma de compasiune, daca ar fi alte cauze tot nu e nimic mai important decat ca au murit trei oameni. Ne pierdem in forme si uitam de fapt fondul. Romania este locul unde inainte de pleca la un drum prin tara ar fi intelept sa-ti faci si testamentul. Atata timp cat autoritatea coercitiva este plina de clementa in cel mai bun caz si corupta de cele mai multe ori, se va mentine in continuare contextul propice escaladarii nesimtirii si sfidarii. Prostul deobicei asculta atunci cand ii este frica, daca ii iei acest concept el se va simti liber si chiar indreptatit sa faca cum crede de cuviinta si atunci rezultatele sunt morti in condica zilnica a traficului. Avem drumuri de secol 19, mentalitate primitiva si pondere enorma de prostie. Tot ce-mi doresc e sa am norocul sa nu-mi iasa un "Huidu" pe sensul meu si sa nu mor cu respectul vitezei legale pe kilometraj. In rest sa traisca xenoanele si proiectoarele de ceata in noptile senine.
vineri, octombrie 14, 2011
Enjoy - Parov Stelar
Daaaa!!! Sunt dementiali, mai Red Bulli decat Red Bull-ul mai sexy decat 10 Inna si alte sexe-n targ si mai ales nu au marlani la concerte. DAAAAAAAA!!!! Fan din primele 5 minute si daca vreti sa-i stiti neaparat trebuie vazuti live. Pana la urmatorul....daaaaanceeeeeeeeeeeeeeee!!!
PS!!! VA spuneam ca am noroc de daruri de la oameni. Pentru ei, multumescu-ti tie Laurentiu.
De(parte) intr-un pat prea-ngust
" Piece by piece, is how I would let go of you "
"Bun, ne-am insurat...si acum???" Imi aduc aminte de aceasta fraza ori de cate ori imi trec pe la urechi povesti de iubire terminate ridicol in certuri, imparteli si dusmanii. La cat de usor le vine sa iubeasca din vorbe, la cat de superficiala e nevoia de confirmare din sculare in culcare prin cuvinte de iubire, la fel vin de usor pornirile de a rani, de a-l face sa vada el(ea) si mai ales tinerea mortis in demonstrarea vinei si decadentei celuilalt. Nu am nimic impotriva, doar ca de cate ori trec printr-o sambata plina de nunti, ma intreb cati oare dintre ei trec de primele 6 luni, 1 an 3 ani. Bine ca sunt eu invidios si neinstare, in rest e doar pe baza de fericire si iubire. De fapt pornisem de la o idee care ma bantuie de ceva vreme. Nu de mult am trait una dintre cele mai bizare experiente, prin incarcatura golului de energie dar mai ales prin conturul gros ce mi-a ramas ca urma. E atat de ciudat si cumva din alta dimensiune asternerea langa cineva intr-un pat extrem de ingust si trairea senzatiei ca pe langa faptul ca nu-l atingi pe celalalt, delimitarea fiind atat de totala, dar tot spatiul dintre noi, desi rezulta poate in centimetri se materializa in perceptii atat de departate. Era ca si o stare de transa, in care legile fizicii rezultau distorsionat si nimic din ce stiai nu mai era regasit, doar perceptia respingerii simtita intr-o apropiere pierduta. Am fost atat de fascinat de acea intensitate incat cauza se diluase, ramasese doar analiza curioasa a starii ce o voi numi: departe intr-un pat prea-ngust. O noapte e prea mult, o viata in schimb, vazuta in perspectiva asta, imposibil. Si tocmai de aceea s-au inventat canapelele. Am enuntat doar, nu analizez ...constat. Analiza de fapt rezulta firesc intr-o singura concluzie, axiomatica de altfel, deci mai multe cuvinte...de prisos.
miercuri, iulie 27, 2011
luni, iunie 06, 2011
Sibiu 2011
Revin cu vorbe repede repede. Acum o idee minunata si un spectacol desavarsit. Scuzati sunetul, apasati mute :) O sa fac update cu poze si cuvinte.
joi, mai 19, 2011
Paris&London
piosenie
joi, aprilie 28, 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)