Sambata la pranz am pus castile-n urechi, l-am inzgardat pe Patraulea, mi-am luat ochiul cu senzor si am pornit sa-mi incarc organismul cu vitamina D si sa-l inbaiez in fluviu pe patruped. Nimic iesit din comun, centrul orasului plin de nunti si in rest pustiu. Cand am ajuns pe faleza mi-a atras atentia o chestie ciudata care plutea chiar langa mal. M-am apropiat si nu mica mi-a fost surpriza si amuzamentul.
Am crezut initial ca e asa o jucarie si nimic altceva. Nu peste mult timp mi s-a demonstrat contrariul. I-am lasat in urma si mi-am continuat drumul spre imbaierea necuvantatorului. Pe drum am asistat la antrenamentul puilor de randunica pentru plecarea spre tari mai civilizate.
Apoi oprindu-ma pe mal am asistat la joaca unor copii mari.
Joaca s-a termnat brusc pentru ca Patraulea a considerat ca trebuie sa-si marcheze teritoriul exact pe hainele lor. Oricum si ei aveau de gand sa plece.
Ramas fara parteneri de joaca s-a resemnat si a urmat un tratament cu namol pentru incheieturile lui de catel batran.
Cand imi intorsesem deja pasii spre casa observ pe apa o aparitie si mai ciudata decat cea de care va spuneam.
Am ramas curios pe mal asteptandu-ma ca ei sa fie niste glumeti care veneau de pe malul opus asa de distractie. Si au acostat.
Pentru ca m-au salutat am intrat in vorba cu ei si am aflat ca imaginatia mea era atat de limitata. Oamenii veneau pe Dunare tocmai din Germania si se indreptau spre Delta. Erau 6 studenti din Dresda, 5 baieti si o fata. Fac chestia asta de 5 ani, cate o luna se urca pe pluta si umbla prin toata Europa. Anul asta au ales Romania si Delta. I-am ajutat cu informatii, i-am condus spre magazine pentru provizii apoi ne-am oprit cu totii la o bere. Oameni frumosi, deschisi, cu bucurie de viata si in nici un caz inconstienti. Fara idei preconcepute, doar cu sete de afla cat mai multe despre locurile prin care trec, prietenosi si cu placerea de a-si impartasi experientele. Erau prieteni cu cei de pe pluta de dinainte, pluta care avea in echpaj si doi romani si care ca si ei faceau expeditii pe Dunare. Dupa ce au mancat (normal) mici cu mustar pe malul Dunarii, capitanul a dat semnul de plecare. Disciplinati dar mai ales obositi s-au imbarcat pentru inca trei ore de navigat pana la lasarea noptii. Aveau sa ajunga in Tulcea si apoi in Delta, acolo sa-si vanda pluta si apoi sa se intoarca acasa cu avionul. Am petrecut doua ore cu oameni interesanti, am ramas privind in urma lor plin de o stare de bine, simtindu-ma atat de norocos. Drum bun si ape linistite.
Pregatiri de plecare
Echipajul gustand micii dunareni.
Capitanul
Si s-au desprins
Si au plecat...spre locuri si oameni noi
Un pic nostalgic dar incarcat cu bucurie, mi-am condus patrupedul spre casa, unde am dat peste dansa. O doamna lacusta care a avut amabilitatea sa-mi pozeze crezand probabil ca o pot lansa in vreo cariera artistica. Ba ca sa ma convinga a facut si un scurt spectacol de contorsionism. Daca stiti vreun impresar va rog sa o ajutam.
Dupa amiaza de sambata cu soare, incarcata cu nou si frumos. Lucky me.
