Cand pusti fiind pierdeam la unul din jocurile copilariei, aveam certitudinea faptului ca eram scos din joc. Pentru ca jocul insemna interactiune, strigat, priviri, atingeri, miscare si mai ales prezenta, scoaterea din joc era palpabila si iremediabila. Trebuia sa inveti sa ai rabdare pana cand un altul incepea, te puteai oftica si sa pleci, dar cu siguranta jocul acela era pierdut. Invatam sa imi asum ca greseala are consecinte, tocmai deaceea trebuia sa respect regulile, altfel ieseam din joc. Echipa putea insemna mustrare, tipete dar si batai pe umar si priviri zambitoare. Ghinionul era prea putin prezent pentru ca nu se putea bloca mouseul sau tastatura si nici nu puteam da de unul care folosea un cheat. Iar daca cineva trisa cu siguranta nu mai pupa alt joc. Cand castigam, castigam eu, mintea mea, sprineneala mea si totul era al meu. Simteam asta in plamanii obositi, in jetoanele stranse sau in adversarii putini ramasi pe teren. Acum totul e posibil. Sa fii un nevolnic si sa fii campion la Local Kombat, sa fii prost de bauni si sa fii campion la joc de strategie (vezi supercheats.com), in principiu sa fii ceea ce nu esti si sa ajungi sa si crezi. Dar cea mai mare perversitate are o definitie atat de simpla : Restart Mission. In viata online asta se poate. Pustii de azi cresc cu aceasta idee. Evidenta din viata de zi cu zi nu le place, o refuza. Aici pierderea este reala, pe cand online orice gafa se rezolva cu un restart mission. E atat de facil pentru ei sa evadeze in acel univers virtual unde orice infrangere se transforma doar intr-un oarecare timp pierdut si atat de condamnabil pentru cei care ii lasa sa isi drogheze perceptiile cumparandu-le o si mai buna placa grafica. Daca spui in fata cuiva o vorba proasta, acela nu-ti va mai vorbi si s-ar putea ca privirea sau tonul vocii sale sa te uramareasca si sa te afecteze, daca o spui online primesti poate un ignore dar mai ai inca 50 in lista. Cand cineva imi spunea ca ceva nu e in regula cu mine si realizam asta, incercam sa indrept. Pe ei nu ii stie nimeni, pentru ca sunt online, multi si multipli. Rolul de jucat e principala preocupare si aproape deloc propria emancipare. Devin agresivi, brutali si fara imaginatie pentru ca refuza sa isi creeze propriile scenarii, asimiland incontient situatiile virtuale.
Si de parca oamenii nu astepatau altceva decat sa se ascunda, saiturile de socializare au devenit practic natura fireasca a interactionarii. Cat de curand ni se va atrofia mimica fetei si vom zambi cu subtitrari :)
Sper sa nu fiu ipocrit, poate ca doar am avut noroc sa nu ma nasc cu laptop in casa. Dar eu inteleg sa folosesc mediul online ca pe o unealta si nu sa-l transform practic in sitemul meu limfatic. Ma consider doar norocos ca am invatat mai intai ce inseamna "Game Over" si abia apoi "Restart Misssion".
Incercati sa treceti peste prejudecati si ascultati...e despre noi asa cum ne place sa stim
Update: Dimineata am citit asta. Cand viata online o ucide pe cea reala. Game Over.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu