Motto: "Am lasat deschisa la suflet fereastra si au intrat ganduri de ploaie."
De multe ori mi-am spus sa scriu cu rabdare pentru ca tot am impresia ca gandurile mele imi sunt grabite. Am sa incerc de data asta sa fiu la fel de concis dar poate cu mai multe detalii.
Incepe saptamana sfanta a inaltarii, poate cea mai frumoasa si intensa simbolistica a crestinismului. De multi ani in aceasta perioada am incercat sa fac o introspectie pentru a afla inlauntru starile care deosebesc misticul de rutina laica. La acest nivel ca si efectul Placebo in medicina, autosugestia are o forta nemaipomenita. Autoinducerea unei motivari spirituale este pe de o parte benefica pentru ca poate sa creeze energii pozitive si restabileste vremelnice echilibre dar la fel de usor te poate prabusi intr-o ignoranta argumentata cumplit de periculoasa. Cred si sunt convins ca ideea de divinitate este poate prima si cea mai eficienta forma de manipulare, absolut necesara pentru a putea stapani natura umana inclinata spre anarhie. Acolo unde autoritatea unui individ a dat gres a trebuit creeata entitatea suprema, intangibila dar mai ales mai presus de puterea de intelegere a celor de rand, pentru ca omul se teme cel mai mult de ceea ce nu intelege si nu poate atinge. Omul are nevoie de repere mai presus decat niste principii, are nevoie de intrupare mai multe decat de constiinta. Daca ideea de bine si rau nu se materializeaza in forme fie ele humanoide sau de orice fel, atunci ele se dilueaza si dispar neluate in seama. Dar daca atribui acele concepte unor intrupari extraordinare si le imbraci cu povesti care sa acopere toate nevoile, intrebarile, frustrarile si bucuriile oamenilor, atunci acele idei prind contur si ele devin credinta in insasi ideea de bine si rau. Oare daca am lua un aforism celebru si l-am prezenta ca fraza obisnuita a unui oarecare, i s-ar da aceasi atentie ca atunci cand l-am citi din cartea autorului celebru? Si cred deasemenea ca suntem supusi aceluiasi instinct suprem ca orice vietuitoare terestra: instinctul de supravietuire. La om el se transforma in frica. Frica in toate formele ei e factorul care reuseste sa tina indivizii sub control in orice forma de comunitate. Deaceea in oricare varianta de religie elementul de control este frica. Neapartinerea la o religie s-a considerat un act de razvratire pentru ca manipularea pentru a fi eficienta trebuie sa aiba si vinovati, trebuie sa imparta oamenii intre ai lor si ai nostri.
Imi e clar ca fara aceasta idee de divinitate atotputernica dar mai ales justitiara societatea nu ar putea fi tinuta sub control, la fel inteleg si indreptarea individului spre ideea de suprem in clipele de deznadejde, dar ceea ce nu inteleg este...de fapt inteleg. Oamenii vor povesti frumoase, oamenii au nevoie de o justificare pentru ceea ce nu pot controla si aici liderii au lucrat perfect.
Trec peste faptul ca in numele unor divinitati si credinte sau comis cele mai mari atrocitati, fac parte din insasi lectia manipularii. Trec si peste faptul ca poate cele mai perverse si corupte minti s-au aflat chiar in fruntea religiilor si de acolo si-au desavarsit controlul, si ajung de fapt la adevarata credinta.
Credinta desprinsa de ipocrizia intruparilor divine si a simbolisticii asumate. Credinta de la care poti lua oricand pauza fara frica unui upercut ceresc. Credinta ca fiecare lucru pe care il faci se materializeaza in binele sau raul propriu. Cred in armonia pe care pot sa o creez in jurul meu. Cred in bunatatea si raul din mine, cred in lupta cu mine si in bucuria pe care stiu sa o daruiesc. Nu trebuie sa port simboluri, nu trebuie sa ma duc in biserici, nu trebuie sa ma rog. Tot ce am nevoie se afla in si cu mine. Cea mai reala credinta e aceea in binele pe care il poate face fiecare in aria sa mica, fara spectacol, fara maretie ci doar intr-u gasirea starii de zambet si a acelui suflu usor a sufletului impacat. Respect preotii cu vocatie, pentru lipsa de ipocrizie, la fel si oamenii simpli care cred dincolo de frica, dar nu ii voi putea imbratisa pentru ca au ales sa creada in povestea altora.
Asadar, inaltarea este cea mai frumoasa simbolistica, utopica dar interesant de tins spre ea. Incercati introspectii si recapitulari cu voi insiva ca o curatenie de paste. E bine cateodata sa mai dam restart la sistem chiar si pentru a sti ca ceea ce nu facem zi de zi exista inca in noi. In rest sa ne aglomeram, sa ne calcam in picioare, sa ne ardem gecile cu ceara de la lumina sfanta si sa plantam gratare pe plaiurile tarii intr-o pioasa si dulce umilinta.
De cate ori ascult Adagio de Albinoni (partea de light motiv), inchid ochii si ma imaginez cazand de pe un mal abrupt si inalt, prefacandu-ma in pamant negru, ca apoi sa izbucnesc prin mii de vlastare si muguri verzi, intinzandu-ma asa covor verde departe pana in orizont, aproape ca intr-o inviere.
Si aceasi tema:" Prefer a feast of friends to the giant family"
Jim Morrison
- De auzit versurile, muzica tot Albinoni
Vezi mai multe video din Film
Stii cum e sa te trezesti si sa fii plin de fericire, o fericire calma, senina, draga; sa simti ca in sufletul tau e soare, iar primul lucru pe care il faci instictiv este sa zambesti, sincer si cu toata inima, chiar si cand nu e nimeni langa tine. Si stii cume sa primesti bucuria asta in suflet aproape in fiecare dimineata? Stii cum e sa se mire toti cei din jurul tau cum dimineata cand lumea e mohorata in autobuz, tu sa zambesti cu drag, si sa induiosezi privirile celor din jur. Ei asta nu vine de la tine putere, si nu vine degeaba. trebuie doar sa crezi un pic, si in sinea ta sa fie o mica rugaciune calda, neatinsa de ipocriizile institutionale din jur. :)
RăspundețiȘtergere