Leibniz spunea că lumea creată de Dumnezeu e "cea mai bună dintre toate lumile posibile", expresie a unui optimism utopic. După cum spuneam, contează doar ceea ce vrei sa crezi. Principiile sunt un ghidaj si nu un imperativ. Pe cel care te scuipă in faţă principiul bunului simţ il lasa rece, poate chiar îl amuză. Nu va face altceva decat să testeze cat de mult poţi indura in numele principiului tău. Unde au fost principiile justiţiei cand soldatul american l-a ucis pe Teo Peter? Acel soldat e bine mersi in America si ridicat in grad. Unde crezi că mai poti scrie scrisori? Studenta ucisă pe trecerea de pietoni, cum şi-a gasit dreptatea in principiile justiţiei? Criminala e liberă si nu are nici o mustrare de conştiinţă. Familia handbalistului Cozma, ucis de ţigani in Ungaria va astepta mult şi bine dreptatea principiilor justiţiare ale judecatorilor corupţi. Deci, întru-un sistem coropt si intr-o justiţie aservită aceste principii sunt utopice. A trăi intr-un autoindus glob de sticlă, a te increde în niste principii aplicate de oameni atât de uşor coruptibili, fără discernămantul realităţii, mi se pare un principiu periculos, in primul rând pentru cel care îl are.
Cred in principii atunci şi acolo unde ele au contextul de a fi respectate. A nu înţelege ca la curve nu te duci in frac, iar la operă nu te duci in şlapi, mi se pare iaraşi o naivitate periculoasa. Trebuie să ştii tot timpul in ce lume te afli. Cu samuraii te lupţi ca samuraii iar cu talharii ca talharii. Altfel, tu vei fi cel ce pierde.
Si în final proprietatea termenilor. Nu mă interesează decât latura morală. Si atunci cel ce se apară si ucide nu e criminal. Cel ce işi răzbuna familia nu e criminal. Acolo unde justiţia derapează, rămane doar ochi pentru ochi.
Si la final o întrebare: Dacă acest tată după ce ar fi făcut toate demersurile, la toate forurile internaţionale, si tot nu s-ar fi gasit probe suficiente, el ce-ar fi trebuit sa creadă? Că fetiţa lui de 4 ani a minţit si că justiţia şi-a facut datoria? Ar fi trebuit să se resemneze in numele unui principiu şi să se bucure de cea mai bună dintre toate lumile posibile?
Cred in principii atunci şi acolo unde ele au contextul de a fi respectate. A nu înţelege ca la curve nu te duci in frac, iar la operă nu te duci in şlapi, mi se pare iaraşi o naivitate periculoasa. Trebuie să ştii tot timpul in ce lume te afli. Cu samuraii te lupţi ca samuraii iar cu talharii ca talharii. Altfel, tu vei fi cel ce pierde.
Si în final proprietatea termenilor. Nu mă interesează decât latura morală. Si atunci cel ce se apară si ucide nu e criminal. Cel ce işi răzbuna familia nu e criminal. Acolo unde justiţia derapează, rămane doar ochi pentru ochi.
Si la final o întrebare: Dacă acest tată după ce ar fi făcut toate demersurile, la toate forurile internaţionale, si tot nu s-ar fi gasit probe suficiente, el ce-ar fi trebuit sa creadă? Că fetiţa lui de 4 ani a minţit si că justiţia şi-a facut datoria? Ar fi trebuit să se resemneze in numele unui principiu şi să se bucure de cea mai bună dintre toate lumile posibile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu