Pentru ca il admir pe Marius Tuca si pentru ca admir ceea ce face la Jurnalul National, am decis sa ma alatur la Miscarea de Rezistenta ( daca e cu rosu, e link, deci dati click :P ) .
Nu sunt naiv, nici vise utopice nu imi fac despre habitatul nostru, dar parca nici nu mai vreau sa tac prin vorbe sau fapte. Si am sa va spun si de ce. Pentru ca vreau sa cred in puterea exemplului.
Pentru ca ei mizeaza pe tacerea si resemnarea noastra. Nu ne ajuta cu nimic sa ii privim superiori si sa ne compatimim soarta, aceea ca trebuie sa vietuim printre ei. Trebuie sa stie ca existam. Tacand ne anulam singuri. E timpul sa trecem de etapa in care ne strangem in cercuri restranse si ne exprimam frustrarile. Trebuie ca vocile si faptele sa le indreptam impotriva lor, iar ei vor reactiona. Nu toti, sunt convins, dar incet incet trebuie sa inteleaga. Vor fi surprinsi initial, nauciti, dar e imperios sa perseveram. Nu e necesar sa fim Kamikaze, dar nici statutul de victime nu ne mai face cinste. Fiecare in perimetrul lui stie cum poate reactiona. Nu exista tipare, suntem destepti si avem imaginatie, trebuie sa stie doar ca nu sunt de capul lor. Viata noastra e construita din faptele marunte de zi cu zi. Acolo trebuie sa lucram noi. Sa nu mai asteptam faptuiri marete si oameni providentiali.
Pentru ca dragul meu Andrei a stiut sa puna la punct un administrator de pensiune, care nu era corect in stabilirea preturilor la camere, si l-a pus cu botul pe labe, cred intr-o miscare de rezistenta.
Pentru ca iubita mea a reusit sa faca ordine intr-un autobuz plin de insi cu 4 clase, doar stand ferma si sustinandu-si punctul de vedere, fara priviri in pamant, cred in miscarea de rezistenta.
Pentru ca am reusit sa il fac pe un grabit sa nu riposteze, cand l-am apostrofat pentru ca facea slalom dement cu masina, cred in miscarea de rezistenta.
Pentru ca m-am smuls din frustrarea tacuta si l-am atentionat pe un cocalar care aruncase o sticla pe jos, desi avea cos de gunoi la 5 metri de el, cred in miscarea de rezistenta.
Tot ce imi propun e sa fac atat cat pot. Daca stam si ne plangem de mila si doar empatizam cu Mircea Badea la televizor, nu facem nimic. Daca ni se intampla toate astea e si din vina noastra.
Deci, vreau o MISCARE DE REZISTENTA , uneori vreau si sange dar pentru inceput pornesc de aici.
Si acum chiar va vreau cu mine. Daca tacem....ne meritam soarta.
Update: Mi-ati dat o idee. Spuneti aici faptele voastre de rezistenta...sa stim si noi.
Nu sunt naiv, nici vise utopice nu imi fac despre habitatul nostru, dar parca nici nu mai vreau sa tac prin vorbe sau fapte. Si am sa va spun si de ce. Pentru ca vreau sa cred in puterea exemplului.
Pentru ca ei mizeaza pe tacerea si resemnarea noastra. Nu ne ajuta cu nimic sa ii privim superiori si sa ne compatimim soarta, aceea ca trebuie sa vietuim printre ei. Trebuie sa stie ca existam. Tacand ne anulam singuri. E timpul sa trecem de etapa in care ne strangem in cercuri restranse si ne exprimam frustrarile. Trebuie ca vocile si faptele sa le indreptam impotriva lor, iar ei vor reactiona. Nu toti, sunt convins, dar incet incet trebuie sa inteleaga. Vor fi surprinsi initial, nauciti, dar e imperios sa perseveram. Nu e necesar sa fim Kamikaze, dar nici statutul de victime nu ne mai face cinste. Fiecare in perimetrul lui stie cum poate reactiona. Nu exista tipare, suntem destepti si avem imaginatie, trebuie sa stie doar ca nu sunt de capul lor. Viata noastra e construita din faptele marunte de zi cu zi. Acolo trebuie sa lucram noi. Sa nu mai asteptam faptuiri marete si oameni providentiali.
Pentru ca dragul meu Andrei a stiut sa puna la punct un administrator de pensiune, care nu era corect in stabilirea preturilor la camere, si l-a pus cu botul pe labe, cred intr-o miscare de rezistenta.
Pentru ca iubita mea a reusit sa faca ordine intr-un autobuz plin de insi cu 4 clase, doar stand ferma si sustinandu-si punctul de vedere, fara priviri in pamant, cred in miscarea de rezistenta.
Pentru ca am reusit sa il fac pe un grabit sa nu riposteze, cand l-am apostrofat pentru ca facea slalom dement cu masina, cred in miscarea de rezistenta.
Pentru ca m-am smuls din frustrarea tacuta si l-am atentionat pe un cocalar care aruncase o sticla pe jos, desi avea cos de gunoi la 5 metri de el, cred in miscarea de rezistenta.
Tot ce imi propun e sa fac atat cat pot. Daca stam si ne plangem de mila si doar empatizam cu Mircea Badea la televizor, nu facem nimic. Daca ni se intampla toate astea e si din vina noastra.
Deci, vreau o MISCARE DE REZISTENTA , uneori vreau si sange dar pentru inceput pornesc de aici.
Si acum chiar va vreau cu mine. Daca tacem....ne meritam soarta.
Update: Mi-ati dat o idee. Spuneti aici faptele voastre de rezistenta...sa stim si noi.
Acum luati de priviti. In stadiul asta suntem noi acum, inca ne plac laturile lor. Pana cand?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu