"Nu stiu sa scriu o scrisoare". E fraza pe care am auzit-o de curand si m-a lasat perplex. Initial m-am infuriat, nevrand sa inteleg cum poate exista o asemenea nestiinta, ca si cum ai spune nu stiu sa respir. Nu trebuie sa ai nici o scoala pentru asa ceva, pur si simplu asterni ganduri. Apoi am realizat ca de fapt baiatul de 22 de ani avea dreptate. El chiar nu stia sa scrie o scrisoare. Si pana la urma cati dintre noi mai scriem scrisori. Scrisorile sunt vestigii ale trecutului neinformatizat. Acum putem comunica in timp real. Nu mai asteptam nici un minut, punem mana pe telefon, punem degetele pe tastatura si transmitem instantaneu ce avem de spus. Ma intreb daca noi cei care am scris scrisori, le-am mai fi scris daca ne nasteam cu telefonul in scutec si cu PC-ul langa landou?
Dar la fel cum ma simt norocos ca m-am putut juca in fata blocului, ca am tras cu cornete si am aruncat cu mingea de tenis in 9 pietre, asa ma bucur ca am stiut sa scriu scrisori de dragoste, de tabara si scrisori din dragoste de scris. Starea frematanda, cand ai plicul nedesfacut in mana si apoi scrisul de mana, ca o parte de suflet trimisa spre tine, toate acestea raman nostalgii in aceasta epoca bazata pe transfer de mega.
Cateva dintre posturile mele sunt scrise pe hartie doar pentru ca foaia alba ma imbie mai cald la scris decat blank-ul paginii Word. Dar asta sunt eu. Acum ei nu mai stiu lucrurile astea, pentru ca nu le-ar mai folosi real, delay-ul ar fi prea mare si peste toate astea, pixul e doar o unealta de tortura folosita in scoala, degetele sunt deja adaptate tastaturii querty. Dar surpriza. Conteaza, pana la urma, si pe ce scrii scrisoarea, dar daca nu ne cramponam in forme, un mail poate deveni o scrisoare. Ce nu trebuie sa pierdem, e ideea de a putea transmite ganduri mai lungi decat un SMS. Aici trebuie sa luptam.
Si atunci ma enervez la loc. Chiar daca nu ai scris niciodata scrisori, pentru ca nu ai avut nevoie, e deajuns sa stii ce e aceea o scrisoare. Te asezi la tastatura, asterni ganduri, scoti la imprimanta si gata, ai o scrisoare pe hartie. Deci, apuca-te si scrie o scrisoare. Important e sa ai ce sa scrii.
Nicu Alifantis - Scrisoare
Dar la fel cum ma simt norocos ca m-am putut juca in fata blocului, ca am tras cu cornete si am aruncat cu mingea de tenis in 9 pietre, asa ma bucur ca am stiut sa scriu scrisori de dragoste, de tabara si scrisori din dragoste de scris. Starea frematanda, cand ai plicul nedesfacut in mana si apoi scrisul de mana, ca o parte de suflet trimisa spre tine, toate acestea raman nostalgii in aceasta epoca bazata pe transfer de mega.
Cateva dintre posturile mele sunt scrise pe hartie doar pentru ca foaia alba ma imbie mai cald la scris decat blank-ul paginii Word. Dar asta sunt eu. Acum ei nu mai stiu lucrurile astea, pentru ca nu le-ar mai folosi real, delay-ul ar fi prea mare si peste toate astea, pixul e doar o unealta de tortura folosita in scoala, degetele sunt deja adaptate tastaturii querty. Dar surpriza. Conteaza, pana la urma, si pe ce scrii scrisoarea, dar daca nu ne cramponam in forme, un mail poate deveni o scrisoare. Ce nu trebuie sa pierdem, e ideea de a putea transmite ganduri mai lungi decat un SMS. Aici trebuie sa luptam.
Si atunci ma enervez la loc. Chiar daca nu ai scris niciodata scrisori, pentru ca nu ai avut nevoie, e deajuns sa stii ce e aceea o scrisoare. Te asezi la tastatura, asterni ganduri, scoti la imprimanta si gata, ai o scrisoare pe hartie. Deci, apuca-te si scrie o scrisoare. Important e sa ai ce sa scrii.
Nicu Alifantis - Scrisoare
ce-mi place sa scriu scrisori....am scris si inca mai trimit scrisori :), desi mi se spune ca sunt desueta...si am pastrat cu drag toate scrisorile primite :)
RăspundețiȘtergere