vineri, august 21, 2009

Portretul lui Dorian Grey

Motto: ,, Never underestimate the power of denial "
Ricky Fitts
"American beauty "


Amintirile noastre cu ei, amintirile lor despre noi, toate sunt urme lasate in vietile celorlalti si in vietile noastre. Nimic nu trece nemarcand. Ganduri de care ne ascundem sau rememorari perpetue, undeva se inregistreaza si le purtam vrand ne vrand pana la capat. Despre calatoria printre oameni si popasurile impreuna, poate altadata. Au fost doar declansarea gandului spre altfel de urme.
Oricat am incerca sa tinem inchis jurnalul vietii, el poate fi citit zi de zi pe chipul si in privirile noastre. Dincolo de control, tot ce traim se intipareste acolo. E singurul loc unde nu putem ascunde sub stofa si sub vorbe. Undeva, exista nedorit, acel pictor incoruptibil, pregatit oricand sa tuseze urme adanci sau sa astearna finete si limpezi ape in priviri . E atat de indarjit in arta grotesca, pe cat e de intens in armonia blandetii. Si niciodata nu uita nimic. Nu-i scapa nici cel mai mic detaliu. Tot ce stie, l-am invatat noi. Noi ii suntem muze si subiecti. Cerc vicios din care ne alegem cu propria viata pe chip si nu mai putem schimba sevaletul.

Cati privim zi de zi acel tablou, citind zi de zi, fila cu fila jurnalul vietii? La fel ca si Dorian Grey, nu cumva cu totii am vrea sa credem ca fiecare fila din jurnal se deconteaza undeva in alt loc si nu se infinge adanc in chipul si in sufletul nostru? Nu cumva ne e atat de usor sa ne compunem portrete ca si masti, pana cand nu mai credem ca de fapt noi suntem dincolo de ele? Dar oare mai vrem sa stim? Nu cumva iluziile sunt mult mai usoare? Multi ducem lupte, redute se pierd si se castiga, mastile apar si dispar. Sunt pierduti cei a caror constiinta devine ipocrita.
Fiecare pastreaza in el un Dorian Grey. Unii reusesc sa-l alunge la timp, altii sfarsesc prin el. Tardiva penitenta ramane totusi tardiva. Nici o cangrena tinuta sub asternut alb, nu se vindeca singura. In final ucide.

Fara nici o intentie de a fi macabru si patetic, cred insa ca ne sta in natura, dorinta de a pacali ordinea fireasca, intru abandonarea spre anarhie.

PS: ,,American Beauty" - exceptional film si exemplu


The Cardigans erase and rewind

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu