miercuri, martie 09, 2011

Nespus

 "Words are violence, break the silence"


Nespus. Nu-i asa ca ne ducem cu gandul la un superlativ si nicidecum la o stare, la un gand, la un lucru nespus? Ne-am obisnuit sa spunem in nestire, oricum, oricand, orice, oricui. Sensurile se pierd prin uzura si rutina si raman cochilii goale sparte in sarea valurilor de vorbe. Inainte obisnuiam sa dospim un gand, sa il rumenim si sa il pregatim cu grija, obisnuiam sa pastram un sentiment si sa-l crestem cu ardoare ca pe o perla in scoica, iar atunci cand il exprimam el era deja implinit si se numea dar. Acum ne grabim, nu mai avem rabdare, direct la subiect sau esti cauza pierduta. E ciudat sa observi paradoxul ca manelele contin mai multe cuvinte ce exprima sentimente decat toata muzica romaneasca facuta de dupa 89'. In ipocrizia noastra ne-am debarasat de ele dupa ce le-am uzat si ele sunt transferate acum la reciclarea tiganeasca. De fapt am divagat un pic, pentru un gand de o clipa. 
Ma intorc la cele nespuse si la o dilema, cand stim daca vorba exprima sau tacerea explica? Stim ca se zice ca o imagine face cat o mie de cuvinte, dar si ca o vorba poate strica mai definitiv decat o mie de fapte. Deci pe principiul foie, piatra, foarfece...imaginea castiga.Si de fapt ce e imaginea daca nu o fapta in care vorbele nu se aud? Si daca am sti sa ne privim mut am pierde oare atat de multe? Cred ca nu ne-am mai putea minti, ceea ce nu e rau, desi sigur am gasi alte metode. Cand doua maini se ating mai e nevoie de vorbe? Cand privirea si cuta dintre sprancene sunt atat de adanci, mai e nevoie de vorbe? Stim ca putem ierta doar si pentru o privire si un zambet, deci cuvintele inutile. Nu ne mai dam timp sa simtim, ne grabim sa iubim, sa certam, sa lovim. Stricam, intram in criza de timp si ne grabim si mai tare si vorbim si mai mult, iar in final cand ar trebui sa tacem, vorbim iar si dam lovituri de gratie
Stiu ca e dulce soapta si alintul, trubadurii nu ar fi putut fi muti sub balcoane, iar versul ar fi ciunt fara voce, dar eu cer tacere doar acolo unde vorba naste prematur ideea si acolo unde golul este inchis intr-un balon cu eticheta.
Atat de multe cuvinte pentru tacere, ironic nu? 

   

3 comentarii:

  1. Soarec,mi-a terminat ochii post-ul tau...Ori e din cauza varstei(nu,nu mi-ai spus la multi ani,n-am simtit urarea din tacerea ta)ori e din cauza ca trebuie sa mai schimbi tu cate ceva pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-ar prinde bine putina introspectie, inainte de a te victimiza.
    Sa constati cati oameni ai ranit cu gandurile tale..nedospite,si exprimate mult prea abrupt, ca sa poata fi numite..daruri.

    Probabil, eu ar fi trebuit sa tac,insa tu esti maestru la creat taceri, nu neaparat din cele care explica, mai degraba din cele care irita! Mie nu-mi plac lucrurile nespuse!

    (Si apropos de comentariul dinainte, poate ca prietenii nu se supara ca nu-ti amintesti de ziua lor de nastere, dar, totusi, nu mai miza pe asta! )

    Cresti odata!

    Gata, tac...si iti zambesc !

    RăspundețiȘtergere
  3. "Sentimentul e vesnic nou, iar cuvantul a fost intrebuintat mereu, de unde neputinta de a reda o emotie prin cuvinte…"(V.Hugo)

    si inevitabil, imi amintesc o melodie care mie imi place nespus :)

    http://www.youtube.com/watch?v=fkR3TyWoTdc

    Doar ochii vorbesc
    Şi buzele tac
    Iar părul bălai e nemângâiat
    Doar ochii vorbesc
    Şi inima ascultă
    Obrajii tăi îmi par câmpuri de luptă.

    RăspundețiȘtergere