Acum 5 ani mi-am asternut intamplator privirea peste cronica unui concert Gotan Project. Habar nu aveam ca acea curiozitate la drum de seara avea sa-mi transforme iremediabil intreg universul. Desi nu auzisem niciodata de ei ceva m-a impins sa ii caut. De la primele acorduri ritmul s-a lipit de mine si mi-a patruns apoi in tot sistemul de simturi si trairi de parca in mine era un loc special pastrat pentru ei ce astepta de mult prea mult timp sa fie luminat si descoperit. De atunci a inceput pentru mine bogatia de ritm si energie. Aseara in sfarsit i-am vazut, am fost acolo cu ei cand creau stari de gratie si nu a mai trebuit sa citesc cronici ci am devenit eu insumi una. Oamenii sunt fabulosi prin spectacolul pe care il fac si prin bucuria si pasiunea cu care daruiesc muzica lor noua. Pentru mine si cred ca si pentru multi altii a fost ceva ca o implinire sa vad si sa aud ritmurile pe care le stiam pe de rost, create in fata mea, sa simt unduirea viorii, clapele pianului, corzile chitarii vibrand, si mai ales dar mai ales acel dute vino naucitor, chiar psihedelic uneori ale bandoneunului argentinian. Au reusit sa faca din cei 4000 de oameni un singur trup, un singur timpan si un singur ritm. Pentru mine a fost implinire, a fost mai mult decat un concert, a fost un cerc care s-a inchis si in clipa acea de inchidere am fost fericit. S-a mai intamplat uneori ca atunci cand am clipe de trairi intense sa pierd memoria acelor clipe doar pentru faptul ca nu le inregistrez ci le traiesc pur fara rationalizare si deci memorare. Stiu ca suna ciudat dar eu asa patesc si asa am patit la cateva piese in timpul concertului, stiam ca le-am ascultat, stiam ca m-am bucurat dar nu puteam sa ma amintesc pe mine in timpul lor, de parca ma pierdeam undeva in transa.Mi-am luat un ragaz si m-am gandit cu tristete ca nu am reusit sa o vad pe Lhasa, a plecat prea repede si nici nu stiu daca ar fi venit pe la noi.
La final, spre iesire, am privit oamenii, poate cateva sute mi-au trecut prin fata ochilor si m-am simtit pret de cateva minute bine in Romania. Era asa ca o oaza in care venisera sa se adape cu frumos cei ce sufera cu sufletele crapte de sete in peisajul mustind de hidos. As fi stat sa-i privesc in nestire, asa cum stateam uneori si ii priveam pe nemti, ma uitam si m-am bucurat ca inca exista locuri nealterate de urat, si nu locuri ci momente. Si am mai avut o oarecare revelatie, GOTAN e de fapt TANGO. Si am inteles si mai bine ideea atunci cand un el i-a spus ei, in timp ce ne indreptam spre iesire : Prima jumate de concert a fost Tango apoi a fost Gotan. Si asa fusese, in a doua jumate s-au jucat si au improvizat, au luat Tangou-ul si l-au transformat in GOTAN PROJECT. Cu asta am raspuns si intrebarii: " poti sa-mi numesti un lucru care te face fericit?".
Asa sunt ei in concert...geniali, pasionati, totali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu