De Toamna...si un pic melancolie

Pentru ca poza se potriveste de minune cu melodia...sau invers...

  

...si pentru ca mi-am adus aminte si se potriveste...o poveste de toamna...scurta, si pe care o sa o fac si mai scurta...

Intr-un bloc vechi cu oameni simpli, toamna a adus fetitei de 7 ani o boala pe care nimeni nu o stia si care pe zi ce trecea ii scurgea vlaga din trup. Toti cei de pe scara o plangeau pe copila de la etajul 1 si sperau doar sa nu sufere prea mult. In tr-una din vizite, pictorul de la mansarda, prieten vechi de povesti a fetitei, intr-o ultima incercare de incurajare a facut  un pact prin care ea promitea ca va lupta cu boala pana cand ultima frunza a plopului din fata ferestrei va cadea. De la acea zi ploioasa si rece a vizitei trecuse 1 saptamana, iar copacul desfrunzit isi mai atarna ultimile cateva frunze. Dupa inca o saptamana ultima frunza se incapatana sa reziste toamnei rusesti, rece, uda si cruda. Nu se stie ce s-a intors in ordinea lucrurilor dar incet incet fetita incepuse sa isi revina si in alte cateva zile era din nou vioaie si cu zambet. Cand apoi intr-una din zile a intrebat de pictor, parintii i-au spus ca acesta cu ceva vreme in urma, pe un frig cumplit, se cocotase pe zidul din spatele plopului si a stat acolo o ora sa deseneze o frunza. Nimeni nu i-a inteles ciudata fapta si se mai stia doar ca in urma cu cateva zile il rapusese pneumonia. Fusesera si ei la inmormantare cu 2 zile in urma. Si la fel nimeni nu a inteles de ce copila in serile urmatoare se adancise intr-o tacere muta.