Gata...acum s-a implinit un an. Suflu in in lumanare, berea am ingurgitat-o mai deunazi, carevasazica sarbatoarea e gata. A fost un an de exprimare, de regasiri si poticneli, un an in care am vrut sa stiu si am aflat, nopti de ganduri cu mine si zile de polemici cu voi. Mi-am dat frau liber uneori si tot la fel nu am scapat de bariere pe alocuri, unde nu am stiut sa pun vorbe am lasat sunet si imagine, am reusit sa ma leg de mine si cumva m-am echilibrat eu cu mine insumi. Oricand privim in urma gasim vorbe mai bune de spus, important e ca cele rostite deja sa aiba metehne doar in forma si nu in fond. Candva stiam sa descriu ploi dar nu intelegeam priviri, candva eram firesc in lucruri neestetice dar acum inteleg sa evit ridicolul, intelegeam sa ma las lovit prin voluptate pentru a ajunge sa ma iubesc acum in fata simplei exaltari. Voi avea si imi voi creea tot timpul dileme morale tocmai pentru a nu cadea in capcana trufiei de a ma erija in inger sau demon, inca inteleg sa exist interconectat prin oamenii din jurul meu si ma incapatanez inca de a nu-mi gasi o fericire solitara. Imi sunt suficient doar pana cand egoismul meu ma impinge sa impartasesc ce cred ca am bun, si da, uneori am nevoie sa-mi alimentez sistemul cu reafirmarea locului meu printre cei dragi. Un an, ca si restul de altfel, mustind de contraste si depolarizari bruste, prea putin ipocrit si atat de des prea concis. Culmea e ca nu-mi propun nimic, am notat doar, am dat buletin de stire si de maine voi scrie la fel.
Habar nu am daca am mai pus-o aici sau nu (e scrisa acum vre-o sase luni), dar pentru ca am descoperit-o printre vechi chitante o voi scrie acum. Nu de alta dar aici macar nu se pierde.
Nu vreau cleios sa-mi fie pasul
Acelui gand care zburda,
Vreau regasit sa-mi fie dansul
Ideilor ce-au fost candva.
Si inca-ncerc s-alung rugina
Din exaltarea de-altadat,
In care-a corodat rutina
Inertial, neinduplecat.
Mi-e tot mai dor acum si-aiurea
De gandurile mele vers,
Si parca dintr-un vis aievea
Lascive vorbele-mi dau ghes.
Si acum patru muzici de moseala asa cum ne placea. Mai tineti minte? Uff cate limite nu erau atunci, doar cele pe care ni le punea inocenta noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu