vineri, aprilie 02, 2010

Mozaic

Abia astept sa-mi asez talpile pe dealurile Buzaului si sa-mi ating palmele de scoarte ca sa miros a rasina. Imi lipsea un drum mai lung cu masina si curand voi avea parte, asa ca abia astept. Totul e conform programului si Udrea declara ca Romaniei i-ar trebui o dictatura...luminata. La mai mare. Ieri am vazut pe o televiziune locala un spectacol turneu sustinut de Nichita ( de data asta Stanescu ) in Rusia. Imi doream sa se dilate timpul si sa nu se mai termine. Pentru acest geniu poezia era o inspiratie, recitarea ei o expiratie iar viata dintre o apnee. Daca gasesc imagini o sa pun aici. In acest weekend imi scot Nikon-ul in natura. Sper sa ma ajute ochiul, vremea si peisajul. Habar nu am cum trebuie sa ma port cu oamenii carora nu-mi vine sa le spun nimic. Ma apuca nostalgiile si raman asa suspendat, dar apoi trec mai departe. Imi tot spun ca o sa ma apuc din nou de ganduri in vers. Oare cand o sa-mi induc starea de spirit? Si acum, ma gandesc la gratarul facut la -10 grade si la regasirea unei stari pe care doi prieteni aproape frati nu o mai avusesera de demult. Pacat ca s-a prajit carnea repede. Mi-am promis ca urmatorul caine il voi alege eu...dar oare va fi bine? Sau poate o sa am doi. Cum fac sa nu mai am crize de nervi in trafic? Nu de alta, dar nu m-a facut mama cu Ursul si mi-e si frica de bataie. Acum o saptamana eram la un pas sa inchid Blogul si sa sterg contul. Sa fie oare pana in trei ori? Degeaba imi spuneti sa nu. Spuneti-mi prin scris. Ma omoara hernia de disc, nu vreau cutit dar mi-ar fi drag sa il vad din nou pe Dr-ul Marinescu. E un fel de Dr.House autohton. M-am gandit chiar sa ii si duc candva cateva episoade. O sa vad iar Clujul si Timisoara, pacat ca nu ajung si in Sibiu. Sa ma opresc in drum? Vreau anul asta sa vad Laguna Albastra. Andrei&Cezarina daca nu mergem va arunc cartite in curte si fac vraji sa va sara smaltul la toate oalele. Niste somon cu paste? Bucataria mea miroase a cozonac. Trei lucruri vreau sa invat sa fac: mamaliga lui taica-meu, cozonacii maica-mii si ciorba de cocos a lu tanti Stela. Vreau sa inot, vreau balaceala, vreau sa se deschida piscinele. Eu am ambitii foarte mici...sunt doar un om pe niste scari. Si mai vreau sa cred ca o sa am prieteni si mai vreau sa cred ca nu vom vi ipocriti. De vreme ce stau pe ganduri, inseamna ca trebuie sa ma opresc. Nu am avut habar ce o sa scriu. Am vrut sa astern doar mozaic de ganduri in 10 minute. Pun trei ghiersuri minunate, beau un tutun si ma incovrigesc langa iubita. Oare v-as lipsi?



















Update: Incepand cu urmatorul post pun diacritice...e enervant asa chiar daca facil.


2 comentarii:

  1. Nu renunta...
    Sunt atatea sentimente si framantari pe care le traiesc, ca si tine, dar pe care n-as putea sa le transpun asa frumos in cuvinte vreodata... E balsam pentru suflet modul in care iti asterni gandurile...
    Iar fotografiile cu primavara sunt minunate!
    Sarbatori fericite si zile cu zambete! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce?
    De ce sa inchizi ceva ce merge, de ce sa schimbi ceva ce e bun!?
    Jucand tenis ceva vreme am invatat ceva niciodata sa nu schimbi ceva ce "merge"
    Chiar daca bati campii destul, e un blog "ok"

    RăspundețiȘtergere