sâmbătă, ianuarie 29, 2011

I can't see your face in my mind

Mi s-a intamplat, de cele mai multe ori cand nu imi doream, sa constat ca nu imi pot aminti chipul cuiva. Imi pot aminti vocea, miscari si posturi dar nu chipul. Nici macar o trasatura, de parca cineva a decupat in memoria mea chipul din poza. Intotdeauna m-am intrebat ce va sa insemne lipsa aceasta, de unde o atat de mare respingere a subcontientului pentru acea persoana? Imi amintesc chipuri pe care le vad o singura data si nu pentru ca ar avea ceva iesit din comun, pur si simplu se intiparesc, iar acolo unde pun presiune pe memorie sa isi aminteasca ceea ce cred eu ca e important, imi intoarce spatele si lasa un mare gol. Daca stie cineva subtilitatea fenomenului sa ma lumineze si pe mine. Raman convins ca traim dupa instincte si reflexe, mai bine sau nu educate, si tocmai deaceea voi ramane circumspect acolo si atunci cand nu vei reusi sa-ti pastrezi chipul in mintea mea. Ii spuneam cuiva, ca un revers al medaliei, ca cea mai desavarsita despartire survine atunci cand cautarea chipului drag, odata atat de simpla printr-un gand, se dovedeste a fi acum greu efort si o poza cu chip decupat.



   



PS. Imi regasesc din ce in ce mai greu starea de scris, printre silele si urile pe care mi le daruieste Romania zi de zi. Dar ma tin inca tare si imi apas radacinile in coltul meu. E inca zambet.



2 comentarii:

  1. Don't you cry,
    Baby, please don't cry... :)

    Eventual, poti cere o poza...

    Glumesc, insa, ciudat, si eu m-am gandit de multe ori la I Can't See Your Face In My Mind.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa fie mereu zambet!

    RăspundețiȘtergere