miercuri, noiembrie 30, 2011

A priori

Printre randuri obisnuite pe care le citesti zi de zi, apare de undeva o fraza care te face sa te opresti si o recitesti...si o recitesti. Apoi te uiti spre fiecare cuvant si observi ca locul sau  da sensuri insasi frazei precum o fraza intr-o alta fraza si curand ca intr-un perpetuu mobile te surprinzi gasind alte cuvinte, alte fraze pana cand gasesti in insiruirea aceea frumoasa toata literatura de care ai nevoie si firesc intelegi de ce ti-a oprit privirea si timpul in loc. Totul e stare de spirit, latent si aprioric, fiind intru tine inainte ca tu sa-l afli. Vorbim doar de certitudini, reale sau rod ale proiectiei sau imaginatiei ele sunt la un moment dat irefutabile certirudini, firesc si atat de usor asimilate pentru ca ceea ce citesti in acel moment e mai real decat cerul albastru. In adevaratele momente de gratie mintea si sufletul pot deveni surogate divine plamadind real si pentru un anumit nivel tangibil o forma mai intensa decat trupul, acea chintesenta exacta si focalizata, lutul imprastiat al gandurilor si simtirilor adunate cu mana grijulie si dibace, inchegate prin caldura si cunoastere in ceea ce cred ar fi trupul sufletului nostru. Scriam candva despre orgia de ganduri precedand orgia de simturi, scriu acum despre Trupul sufletului precedand trupul de carne, despre clipele de gratie care te fac sa stii aprioric sensul unei fraze inainte de a o incepe, despre cel mai frumos vis.

Un comentariu:

  1. Cosmin… iti multumesc pentru faptul ca mi-ai amintit de aceasta realitate a priori. Pina acum eram prinsa intr-o zona crepusculara, in care nu exista nici a priori, nici a posteriori. Traiam intr-un inceput deja incheiat, un moment suspendat in timp, sortit pieirii inainte de a se naste. Si… ma bucur enorm ca am redescoperit ca, desi inca nenascut, acest a priori de fapt musteste de bogatii, de stari si semnificatii, ca si cind el deja exista si co-exista cu realitatea imediata. Ma simt in largul meu si in siguranta in acest a priori. E ca un spatiu al tuturor posibilitatilor care nu trebuie decit explorat… savurat. E un spatiu in care te regasesti altfel. Este spatiul in care visul este realitate si realitatea vis iar premisele manifestarii ei nu tine decit de noi, ca si creatori ai propriei noastre vieti. Deci… multumesc!

    RăspundețiȘtergere