Astazi la emisiunea lui Gadea s-a ascultat o farsa de-a lui Buzdugan. Ce mi-a atras atentia a fost replica unei femei care isi gasea justificari sa-si insele iubitul. Sunau cam asa : "Asta al meu e bland cu mine si are grija sa-mi fie bine. Mie imi mai spun colegele cum ai lor le mai bat si injura din cand in cand. Pai pana la urma asta e sarea si piperul, asa doar cu bine te plictisesti, nu are nici un haz." Situatia in sine ar fi putut fi amuzanta, dar cand te gandesti insa ca aceasta situatie nu este una singulara ci are proportii de fenomen, mie unul imi piere zambetul. Sunt convins ca daca cineva strain le intreaba pe colegele ei daca se simt asuprite in casnicie s-ar lasa cu victimizari si plangeri de mila ipocrite de ar induiosa si un tigru. In tara unde alcoolismul este sport national, unde femeia are inca statut medieval, psihologii ca cele de mai sus isi gasesc perfect locul daca nu cumva sunt chiar efecte. Imi aduc acum aminte de o intamplare povestita de cineva. Vazuse pe strada un cuplu. Barbatul mergea in fata femeii si avand un motiv de cearta aceasta il bodoganea necontenit si vocal. Barbatul se intoarce la un moment dat si ii da un dos de palma ( un fals ordinar bineinteles ). Femeia da sa planga dar dupa ce isi reiau mersul continua sa il apostrofeze. Acesta se intoarce din nou si o loveste. Scena s-a repetat de patru ori pana cand au disparut din raza vizuala. Remarca povestitorului a fost ca nici un moment femeia nu a stat in asa fel incat palma barbatului sa nu o atinga. Probabil ca hrana ei spirituala din acea zi nu avea destula sare si piper.
Sunt convins ca sunt destule cazurile in care femeia este victima, nu discut aici despre acelea. Ma refer aici la ipocrizia generalizata din societatea romaneasca. E din categoria credinciosilor care dupa ce pupa icoana se ingroapa in bodega si dau un oral in toaleta. Nu sunt nici misogin si nici revolte nu am, ma gandesc doar la faptul ca atunci cand cineva se plange, ar fi interesant de vazut si alegerile pe care le face zi de zi. Oare pentru o astfel de confesiune femeia ar fi fost iertata cu o reteta de trei Tatal Nostru? Si mai e ceva. Sunt convins ca aceste lucruri nu sunt exceptii, sunt oamenii de langa noi carora le vedem mastile ipocrite dar nu le stim povestea. Si sub egida ce nu stii nu te atinge, poate e mai bine asa.
M-am intors din vacanta cu o stare de tacere. Nu o tacere trista, poate un pic melancolica. De data asta a contat mai putin asfaltul si febrila absorbire de imagini frumoase. Viena e coplesitoare prin proportii, intimidanta prin istorie si seducatoare prin atemporal. A contat mai mult ziua in care am petrecut 2 ore intr-un petec de padure cautand in zapada urme de caprioare si ascultand lemnele trosnind sub talpa bocancilor, iar cand reuseam pentru cateva momente sa zaresc caprioarele saltand ca niste balerine la cativa zeci de metri in fata mea incercam sa inchid acele clipe si stari intr-o cutiuta din mintea mea ca sa le pot simti din nou. Nu am mai fost avid de citadin ci de colt. Si am avut colt cu oameni dragi. Un colt destul de tacut anul asta, a primat bucuria de ne sti si simti energiile aproape. Ma bucur ca acum ma pot gandi la ei si sa-i vizualizez in coltul lor ca si cum as fi acolo, ca intr-un film 3D. Dragii mei abia astept sa vorbesc cu voi. Am reusit sa-mi iau si jucaria de mult dorita, o camera DSLR. Inca o invat si abia astept sa o scot la creatie. Revenind la tacerile post vacanta, am avut norocul de a putea sa-mi conserv starile o perioada mai lunga dar pentru ca fiecare lucru are timpul si firescul lui ne intoarcem cu privirea spre zari.
Cronologic vorbind s-au mai petrecut doua lucruri. Am lasat nu stiu cum, pentru a doua oara, aceiasi persoana sa ma judece gresit si sa ma nedreptateasca, afectandu-ma destul de tare pentru moment. Insa sub egida ce-ti face rau da deoparte, a treia oara cu siguranta nu se va mai intampla. Si cel mai nou, mi-am descoperit placerea de a face origami. Prind destul de repede asa ca foarte curand voi avea si ce arata.
Acu ca am actualizat la zi, ma retrag spre somn si catre weekend. Muzica frumoasa aveti mai jos, chiar daca bucuria e umbrita.
Despre femeile abuzate in casnicie... Nu vreau sa incep acum cu femeile din Romania (ca nu e singulara situatia, chiar daca bautura in exces e sport national), ci cu ceea ce am auzit in Portugalia. Acolo, statisticile spun ca 1 din 3 femei este batuta... O cunostinta (portugheza) ne-a spus ca de fapt, cam 1 din 2 ar fi mai aproape de realitate. Lucrand intr-o universitate, m-am uitat si eu la profesorii de-acolo; erau macar 6-7 barbati cu care imi intersectam activitatile de zi cu zi. Statistic, macar 2 dintre ei ar trebui sa-si loveasca sotiile... Si m-am intrebat (din nou) cat are de-a face acest comportament cu educatia? Ori n-are?... Explicatia pe are am primit-o acolo a fost simplista si uluitoare: se pare ca fetele ar fi invatate de mame "de-acasa" sa suporte acest fel de comportament (istoric, din cauza razboaielor din colonii, barbatii erau mult mai "pretiosi"). Si iarasi ajung la intrebarea: are asta de-a face cu nivelul de educatie? Statisticile, mai ales in legatura cu acest subiect, cred eu ca sunt foarte departe de realitate. Femeile nu reclama de obicei abuzul din rusine (e peste puterea mea de intelegere!), din dependenta financiara (in multe cazuri sotia nu are posibilitatea materiala sa se sustina sau sa mai si creasca copiii) sau dintr-o dorinta masochista (ca eu nu pot sa numesc altfel "sarea si piperul" asta; dar presupun ca acestea sunt cazuri destul de rare). Stiu cazuri, din Romania, de oameni "cu studii" dar care practicau asemenea "corectii", ca asa invatsera casa... Si cred ca ajungem la un post mai vechi, despre cei 7 ani de-acasa cu care venim in viata si pe care cel mult putem sa-i "estompam", parca asa spuneai? Problema e: daca nu e nimic de estompat oare in directia asta? E ceva ce, daca vezi cu regulariatate in copilarie, devine firescul si se aplica si la maturitate (si ma refer aici la amandoi, cel ce abuzeaza si cea abuzata)? E cutremurator sa gandesti din perspectiva asta, nu?
RăspundețiȘtergere