"20 de ani degeaba", asa se intituleaza ultimul proiect al lui Tudor Gheorghe. L-a prezentat astazi la Ciutacu in emisiune. La chemarea Jurnalului National, s-a alaturat si dansul la Miscarea de Rezistenta, iar astazi in emisiune si-a sustinut demn dreptul de a face cultura si arta. Proiectul este de fapt o reeditare a proiectului "Mie-mi Pasa", de data asta, dupa cum ne-a obisnuit, impreuna cu orchestra simfonica si cor.Voi incerca sa pun la final fragmente, asta daca voi gasi pe net. Am gasit. A fost un adevarat privilegiu si noroc sa vad acest interviu, pentru ca Maestrul nu a mai aparut anul acesta la televizor. Vroiam de mult sa scriu despre Tudor Gheorghe. Imi place sa-i pronunt numele, pentru ca e singurul artist care mi-a definit substanta interioara de cand eram copil si pana azi. Pronuntandu-i numele, practic cuprind si readuc toate amintirile si starile aievea. La 4 ani am ascultat pentru prima oara cobza si baladele oltenesti. Nu stiu ce anume a vibrat in sufletul meu, dar de atunci si pana azi regasirea mea inseamna Tudor Gheorghe. Am crescut impreuna si Dansul si eu, atata doar ca eu am crescut prin Dansul. S-a definit ca artist, a fost exilat si s-a autoexilat in acea parte a culturii, unde daca nu simti si nu rezonezi, nu ai ce sa cauti. Daca Johny Raducanu recunostea ca jumatate din publicul lui e snob, neintelegand nimc din ceea ce asculta, la Tudor Gheorghe nu poate fi asa. Muzica si arta lui sunt atat de exclusiviste incat ori le iubesti ori iti provoaca indigestie si atunci sistemul le respinge. Spunea Maestrul intr-un concert, ca nu va face nicicand concerte pe stadion sau intr-o sala oarecare, din respect pentru poetii pe care ii canta. E o blasfemie spunea, sa il lasi pe Eminescu, Goga si Bacovia sa se rispeasca prntre tribune si coji de seminte. Si atunci concertele lui sunt exclusiviste, oarecum prohibitive prin pret, dar cine i-a vazut un concert simfonic stie ca acea arta nu are pret. Unic in arta pe care o face, ultim mohican in lupta cu oglinzile strambe ale elitelor de azi, resemnat cu un statut izolat, dar neobosit si continuu creator pentru iubirea muzicii, a poeziei romanesti si a publicului sau. Am scris nu demult ca e toamna generatiei lor, tot mai des cad frunze si se infing adanc si permanent in istorie, dar m-am bucurat ca Maestrul e inca verde si mai are atat de mult autentic si frumos de daruit. Pentru toate baladele copilariei, pentru doinele cantate pe carari de munte, pentru toata bogatia sufletului ce mi-a fost daruita, iti multumesc Tudor Gheorghe.
Si pentru ca spuneam de sansa de a fi vazut acest interviu, mai scriu pe scurt despre un alt filon al spiritului cultural, pe care am avut deasemenea norocul sa il vad cu o seara in urma. E vorba despre Maestrul Dan Puric, omul pe care l-am descoperit in urma cu doi ani, mai intai ca am al cuvantului si apoi ca om al artei. Interviul de ieri a fost tulburator, prin forma aproape nepamanteana a discursului sau. Omul acesta e singurul pe care atunci cand il ascult imi da impresia ca o forta superioara se exprima prin fiinta lui, iar dansul e doar un mesager sarguincios si dedicat. Imi stiti foarte bine parerea despre aspectele mistice ale societatii, dar cand acest om imi vorbeste despre spiritul profund al credintei, respingerea mea se transforma intr-o stare de admiratie si respect. Am auzit vorbind si predicand nenumarati preoti, dar dansul e singurul om care crede in harul si in credinta sa.
Exista deasemenea intr-o ciudata desi parca binecuvantata armonie si laicul Dan Puric. Artistul plin de interpretare, regie, viata sociala si discurs civic, reuseste sa devina in ultimii ani poate cea mai acuta voce a spiritului crestin pur imbracat si adaptat mercantilismului contemporan. Dar dupa 20 de ani...si dansul e singur.
Nu stiu cati dintre noi, mai stiu ce sa creada despre decembrie 89, eu unul consider ca le-au furat revolutia. Chiar daca a lor a fost doar entuziasmul si furia, moartea si suferinta, ei au considerat asta revolutia lor. Dar si aici arta dezinformarii a lucrat perfect, astfel incat azi avem doar certitudnea tinerilor morti si debusolarea sau dezinteresul celor care azi nu au repere. Dupa cum spunea Dan Puric, degenerarea unei natii se obtine prin disolutia elitelor si distrugerea reperelor.
Pune tata steag la poarta
mie-mi pasa
Tudor Gheorghe - 13, 14, 15
TUDOR GHEORGHE - Amaraciune
Tudor Gheorghe - Statornicie
TUDOR GHEORGHE_VIN COLINDATORII
Dan Puric - parabola vulturului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu