M-am intors. Nu azi, ci un un pic mai devreme. Inca nu am stare de povesti, cu atat mai mult cu cat nu e decat una cu mai multe capitole, unul mai incarcat decat celalalt. Si nu stiu de ce, inca nu o pot spune. Noroc ca ma salveaza imaginile. Si daca o fotografie face cat o mie de vorbe, voi scrie aceasta poveste in imagini si pe langa ele voi strecura mici retusari pentru reglarea dioptriilor si personalizarea lor.
Si am ajuns in tara in care podeaua unei cladiri arata asa:
Am fost in tara ca o expozitie. Am trait tot timpul cu senzatia ca cineva tocmai taiase panglica zonei pe unde treceam cu cinci minute inaite de a ajunge acolo. Si apropos de expozitii. Aici sunt la una de tehnica (Muzeul Ars Electronica). Nimic rigid, totul interactiv si mai ales creat sa simti ca e facut pentru tine. Ignorati personajul...a fost cumva tolerat de creaturile extraterestre. Deasemenea de mine...nu stiu cum, probabil pentru ca mi-e cel mai drag om. Cezarina, lasa boticul, tu stii doar...nu esti om.
Apoi am fost intr-un butic cu lichioruri. Cred ca le puteau ingramadi si in fereastra, dar ciudat, ei au ales sa le expuna asa. Si te lasau si sa degusti. Vreau acolo. Yammi.
Si am plecat spre munti. In drum m-am oprit sa fumez o tigara si sa-mi incant retina cu acest lac.
Tot in drum ne-am abatut sa vizitam doua pesteri. Prima numita Mamut pentru ca este enorma (66 km) iar cealalta fiind numita pestera de gheata. De ce credeti?
Am iesit din pesteri si am purces spre un punct de "belle vedere" ascuns in nori.
Si am ajuns. Flori la ferestre, flori la balcoane, flori pe poduri, peste tot flori. O tara ca o expozitie.
Aici ne-am cazat. Sa va spun ca e acelasi pret poate chiar mai ieftin decat la noi?
Iar oraselul arata asa.
Si in sfarsit am iesit de pe asfalt.
Din categoria macro.
O barfa mica pe o floare.
Tu floare de colt...minune sub bolti...frageda stea...
Somn de dupa amiaza.
Natura asortata.
De pe alta planeta.
Cosmarul meu...Un macro ...altfel.
Si acum din categoria cabane.
Dupa ce umbli prin muntii tarii si tot ce gasesti sunt cabane insalubre in care conditiile decente sunt reprezentate de un acoperis indoielnic si buda in padure, am dat peste aceste minunatii. M-am simtit tot timpul ca intr-o reclama.
Cati avem norocul sa vedem asa ceva?
Refugiu sub stanca. Are si incalzire cu soba.2600m altitudine. Mai sus decat orice punct din Romania. Record personal.
De pe versantul de vis a vis, Sajathute (2600m) se vedea asa. Si credeti-ma acolo nu se ajunge cu masina.
Si apropos de versanti. Dupa ce treceti peste uimirea dintre contrastul dintre verde si zapada din spate, peste peisajul care taie respiratia, observati acea mica casuta.
Am trecut muntii si casuta arata asa.
Pe drum ne-am oprit si ne-am baut berea si snapsul privind la asa ceva. Apoi am mancat supa cu carnati cu ochii in acelasi pesisaj. Am fost si fericit.
Ape, rauri, rauri de zapada si o jucarie.Si acum carari de munte.
Si apoi am coborat din munti spre doua orase de vis. Unul frumos si rece, altul minunat si viu. Salzburg si Cesky Krumlov.
Am trecut prin nenumarate tunele care la fel ca si restul tarii arata de expozitie.
Salzburg
Se intituleaza "The coat of peace". Eu as as numi-o "The Nazgul repent"
Ati ascultat vreodata muzica cantata la balalaica si armonica? Ei cantau...
Si suna cam asa:
Si daca aveai chef de un sah...puteai juca aici
Cesky Krumlov
Intrarea in cetate.
Si apoi la plecare am avut norocul sa vedem un minirecital al unei orchestre Samsung. Da ati citit bine. Sa asculti muzica clasica cantata la aparate electrocasnice este ceva ce nu multi vor avea sansa sa intalneasca. Au cantat 2 piese la masina de spalat, aspirator, imprimanta, camera foto, cuptor cu microunde si camera video. Ei sunt.
Si apoi am plecat spre casa. Asta nu a mai fost placut si partea proasta e ca inca raman aici.
Uff, mi-a luat ceva sa incarc tot dar am reusit. Acum ma duc la o tigara si spre nostalgiile mele.
PS: Daca va plac, comentati. Daca vreti vreuna cereti si va trimit originalul. Aici sunt compresate foarte mult si nu se vad la adevaratul potential :)
SUPERB! Te invidiez ;))
RăspundețiȘtergereFara respiratie, eu cea care tanjeam la Viena si Praga vara asta, la cafeaua bauta la Scoala Vieneza de Echitatie..... Trag usor aer in piept cu gandul ca fara sacrificii e greu in tara asta plina de ....
RăspundețiȘtergereIncredibil cat de multe poti vedea avand sansa de a evada de aici. Nu cred ca voi avea vreodata sansa de a vedea astfel de locuri, dar sper :)
RăspundețiȘtergereAs fi jucat un sah acolo...super, super
Eram sigura ca ai sa te simti excelent. Pozele o demonstreaza. Ma bucur mult ca ai avut sansa,si sper sa mai ai multe evadari cu oameni dragi, afara din tara asta mizerabila.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru acest periplu minunat .imaginile iti taie cu adevarat respiratia.as vrea niste poze...daca poti...
RăspundețiȘtergereador inaltul muntilor,crestele pline de zapada ,piatra,brazii,cascadele inspumate,linia nesigura unde cerul intalneste varfurile indraznete ale muntilor,gingasia fara seaman a florilor de colt...
muntele a fost prima mea iubire si raman agatata acolo in vesnica lor lupta cu destinul si intemperiile!!!