In seara asta o prietena a constatat ca nu am mai scris de mult. Constatarea era firesc o umbra a intrebarii cand mai scriu? Nu stiu de ce, dar uneori ma simt jenat sa spun ca nu am stare sa scriu, sau ca sa fiu mai exact nu am nici un gand care sa-mi rasara spre asternere aici. Am spus si mai demult ca prefer sa scriu mai rar decat sa transform locul asta in ganduri de rutina, in consecinta vor fi si perioade de nescris. Am ambitia de a nu scrie despre balacarelile cotidiene si nici nu vreau sa ma transform in reporter al zilelor mele. Nu stiu daca e arogant sau nu dar vreau ca acest colt sa fie miscarea mea de rezistenta prin selectie si calitate, a gandurilor mele si a tot ce postez. Asa ca va multumesc de interes si sper spre clementa si rabdare.
In timp ce imi roteam privirea prin camera in asteptarea eruperii unui gand, s-a intamplat. Acum sper ca norul de cenusa sa nu-mi perturbe prea mult traficul neuronal, asa ca scriu cat inca mai am vizibilitate.
Mi-am adus aminte de o secventa dintr-o sceneta cu Mr.Bean. Cea in care la un examen isi scoate din servieta un intreg arsenal de figurine si isi face pe jumatatea lui de banca un mic spatiu personal. Pe cat de amuzanta si absurda este scena pe atat de adevarata este ca metafora. Truismul ca viata e construita din bucuriile marunte de fiecare zi eu il completez cu altul. Daca vrei sa ai o zi frumoasa fa in asa fel sa o ai. Dupa cum am spus, uitandu-ma la camera mea am realizat ca seamana intrucatva cu constructia sufletului meu. E plina de obiecte marunte, stranse in timp si dragi mie. Primite, cumparate iar unele...furate. Nici unul din ele nu se afla intamplator acolo, nici unul nu e indispensabil dar toate la un loc implinesc spatiul meu. Daca m-as muta le-as lua pe toate. Nu mobila sau peretii ma definesc ci aceste simboluri ale bucuriilor mele. Am observat in timp admiratia unora pentru locurile, casele, camerele ordonate si liniar structurate, pentru mine in schimb ele transmiteau raceala si depersonalizare. Mie imi place sa simt ca spatiul e locuit si viu, metafora spre suflet va las sa o deduceti singuri. Asadar, daca vreti sa ma bucurati, va rog esente tari in sticlute mici. Arogant!?
Si hai odata cu vara ca innebunesc si o iau razna. Pana atunci hai cu nebunie si sprit de vara. Dati la maxim, sariti si invartiti-va. Eu asa fac...3 minute de dezmat intr-o zi . Pai viata mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu